Recomandări culturale. Ce sacrificii vom face pentru evoluția tehnologiei și alte întrebări provocatoare, în colecția de povestiri “Exalare” de Ted Chiang
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Colecția de povestiri SF “Exalare” ne provoacă să cugetăm la câteva dintre cele mai grele teme cu care, poate, vom avea de-a face în viitor: rolul tehnologiei în viețile noastre și ce suntem dispuși să sacrificăm pentru ea, cât de mult ținem la ceea ce ne face umani, cum ar fi felul failibil în care ne funcționează memoria.
Cuprins:
În plus:
- filmul “Honey Boy”, cu Shia LaBeouf și o poveste inspirată de copilăria sa.
- Bucharest Fringe, Maratonul Teatrului Independent cu transmisiuni online.
CARTE: “Exalare”, Ted Chiang, Editura Nemira
Ted Chiang e un scriitor american de science fiction. E posibil să vă fi intersectat cu el, chiar fără să știți. După povestirea mai veche “Story of Your Life”, regizorul canadian Denis Villeneuve a făcut filmul “Arrival” din 2016.
Anul trecut a publicat colecția de povestiri “Exhalation”, tradusă la noi de Editura Nemira cu numele “Exalare” și despre ea vreau să vorbim. M-a surprins și mi-a dat așa de multe satisfacții și teme de gândire că mai am treabă o vreme de-acum încolo.
Ca stil, nu e deloc spectaculos. N-are fraze bibilite, cuvinte alese sau structuri gândite. Are, în schimb, o imaginație și niște idei care te uimesc de-adevăratelea. Partea cea mai tare e că ideile lui se nasc din lumea noastră de acum, nu sunt niște proiecții abstracte în viitorul omenirii; nu e un exercițiu artificial, ci e o încercare de a înțelege mai bine unde duce ceea ce ni se întâmplă acum. De parcă am încerca să vedem imaginea de ansamblu a evoluției în care momentul actual e doar un punct. Simți că scriitorul, la fel ca tine, se întreabă unde naiba o să ajungem și cum o să arate lumea noastră dacă stăm să ne uităm la evoluția ultimilor ani.
Totul se rezumă, până la urmă, la oameni și la emoțiile lor, nu la tehnologie, care va rămâne mereu doar un instrument. Exact ce făcea și scriitorul Philip K. Dick. De exemplu, ce sacrificii vom fi dispuși să facem, unii dintre noi, pentru mascotele AI (inteligență artificială), pe care le vom crește ca pe animale de companie, și pentru educația lor? Povestirea “Ciclul de viață al obiectelor software” încearcă un răspuns. Sau cum vom colabora cu eurile noastre din lumi paralele, create de celelalte opțiuni pe care le-am refuzat când sinele actual a făcut o alegere și cu care vom vorbi cu ajutorul unor device-uri, pe care bogații și le vor permite, iar săracii le vor folosi second- hand într-un fel de internet cafe-uri? Povestirea “Anxietatea este amețeala dată de libertate” ne provoacă să cugetăm.
Preferata mea e povestirea “Adevărul faptelor, adevărul sentimentelor”, pentru că mă interesează mult tema: memoria și identitatea ca reacție la întâmplări din trecut. În acest viitor, oamenii au camere care le filmează viața non-stop. Așa se formează videojurnalele, pe care oamenii le accesează mereu când au nevoie să-și amintească ceva. Nu mai e nevoie de memoria creierului uman, și așa nu te poți baza pe ea. În miezul poveștii, sunt un tată singur, părăsit de soție, și fiica lui. El crede că a fost un tată exemplar și că fiica lui a fost dificilă. Pentru că vrea să scrie un articol împotriva videojurnalelor și efectele lor negative, începe și el să le testeze, ocazie cu care descoperă o perspectivă care-i schimbă viața: ce ținea el minte nu era chiar adevărat.
Cartea “Exalare” costă 38 de lei pe nemira.ro.
FILM: “Honey Boy”, regie Alma Har’el, HBO Go
Noah Jupe are 15 ani și e noul meu actor preferat. L-am văzut în filmul “Honey Boy”, disponibil online pe HBO Go. Produs de studiourile Amazon și lansat în 2019, filmul e inspirat de copilăria lui Shia LaBeouf și de relația cu tatăl său.
Actorul Shia LaBeouf a scris scenariul filmului “Honey Boy”, regizat apoi de Alma Har’el (a mai făcut documentare), când era internat la dezalcoolizare, după un accident rutier. Acolo, prin terapie, descoperă că suferă de PTSD (tulburare de stres post-traumatic) din cauza felului în care l-a crescut tatăl lui -- cu violență, fizică și psihică. Prin terapie, a învățat să înțeleagă ce i s-a întâmplat și să facă pace cu furia din el. Toate astea le vedem (și trăim odată cu el) și în film. Sigur, scenariul ficționalizează povestea pentru a-l face să se încadreze mai ușor în tiparul filmelor de Hollywood, în acel tipar al poveștilor pe care ne place să le auzim și care trebuie să conțină, obligatoriu, un început și o încheiere și, mai ales, o izbăvire.
Noah Jupe îl joacă pe Otis la 12 ani (personajul inspirat de Shia LaBeouf). E un actor copil, expus lumii agresive a studiourilor de producție și unui program care-i ia copilăria. Pe lângă suprasolicitarea din viața lui profesională, puștiul mai are de-a face și cu doi părinți divorțați care se folosesc de copil pentru a-și transmite tot felul de vorbe grele. Pare că nimeni nu-l protejează sau măcar mejanează. M-a impresionat actorul Jupe cu forța lui emoțională cu care poate să ducă toată greutatea acestei suferințe și toate nuanțele sale.
Shia LaBeouf îl interpretează pe James, tatăl, inspirat de propriul său tată. Și în cazul lui, e uimitor cum interpretează rolul agresorului fără să-l demonizeze, ci căutând acele nuanțe care-l fac om, nu un monstru. Nu doar că așa evită calea ușoară și plină de clișee, dar dă dovadă de multă maturitate, inclusiv artistică.
Pe lângă cei doi actori, mai apar Lucas Hedges, în rolul lui Otis la 22 de ani, și FKA twigs, în rolul unei vecine care încearcă să-l protejeze pe puști.
“Honey Boy” e un film care lucrează pe două părți. Pe de o parte, te invită la introspecție cu blândețe asupra relațiilor care ne-au format și asupra mecanismelor psihologice care ne determină comportamentul, deși nu suntem conștienți de ele. Pe de altă parte, ne provoacă să privim cu atenție presiunea, uneori chiar abuzurile, asupra copiilor intrați, de mici, în lumea showbizului.
TEATRU: Maratonul Teatrului Independent, online
Bucharest Fringe sau Maratonul Teatrului Independent e un festival dedicat teatrului independent. Ajuns la a zecea ediție, se desfășoară online, cu înregistrări ale spectacolelor transmise pe net. Fiecare spectator primește prin email linkul unde poate fi urmărit fiecare spectacol, după ce își cumpără bilet. Costă 30 de lei, prin eventbook.ro.
Din programul festivalului, în care sunt incluse și spectacole mai vechi, am ales câteva spectacole de văzut:
- “Uitasem””, regie Gabriel Sandu, cu actorii Nicholas Cațianis și Edith Alibec: o poveste inspirată din fapte reale, despre un copil crescut ca și cum e Iisus Hristos. Cronică
- “Iluzii”, regie Andreea Vulpe, cu Silvana Mihai, Cristina Juncu, Vlad Bălan, Alexandru Voicu: are la bază textul unui dramaturg rus contemporan foarte iubit, Ivan Vîrîpaev, despre iubire și sensul ei.
- “Îmi place sushi”, regie Raul Coldea, cu Bianco Erdei, Cătălin Filip, Emil Gherasim, Doru Taloș, Paul Socol: produs de Reactor, centrul cultural independent clujean, pornește de la contextul actual al pandemiei pentru a vorbi despre frică și relaționare.
- “Algoritm”, regie Andu Dumitrescu, cu Cristina Toma, Marius Tănăsescu, Vero Nica: un performance care urmărește evoluția tehnologiei și posibilele forme în care poate evolua, în colaborare sau în ciuda omenirii.
- “Orfani”, regie Elena Morar, cu Simona Cuciurianu, Ionuț Grama, Laurențiu Bănescu: construit ca un thriller psihologic, spectacolul vorbește despre familii și responsabilitatea morală față de comunitatea în care trăiești.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
