Spre deosebire de alte curente literare, romantismul s-a manifestat în diferite forme și a marcat în special literatura și muzica. Mai târziu, când curentul a ajuns în școli, au început să apară critici împotriva idealizării realității, iar din această cauză a apărut mișcarea care va da naștere realismului.
Cuprins:
Romantismul literar
Curentul literar s-a manifestat în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical, iar migrația influențelor impuse de curent a determinat coexistența sa alături de alte curente, spre exemplu parnasianismul.
Trăsăturile generale ale romantismului
- Sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul;
- Se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia, misterul;
- Evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn sau exotic;
- Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimă curentului un caracter național patriotic;
- Acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii, trăirile interioare sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare.
- Personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense;
- Defineşte timpul şi spaţiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă a spiritului uman;
- Curentul literar utilizează procedee artistice variate, dintre care se remarcă antiteza.
Caracteristicile literaturii romantice
- Prezența eului liric în textele literare;
- Libertate în creație și absența oricăror reguli ori constrângeri;
- Îmbogățirea limbajului poetic;
- Întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al Evului Mediu și goticii;
- Exprimarea specificului național în literatură;
- Descoperirea folclorului național;
- Opere care au loc în peisaje, culturi, țări exotice;
- Aspirația spre absolut;
- Tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată;
- Apar culegerile de basme și folclor național;
- Teme romantice precum: viața, iubirea, libertatea, exotismul sau moartea.
Reprezentanți ai romantismului românesc
- Mihai Eminescu – Opere: „Luceafărul”, „Scrisoarea I”, „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Floare Albastră”, „Făt-frumos din lacrimă”, „Epigonii”, „Glossă”, „Sărmanul Dionis”, „Dorință”, „Geniu pustiu”, „Lacul”, „Memento Mori”, „Odă în metru antic”, etc.
- Vasile Alecsandri;
- Grigore Alexandrescu;
- Costache Negruzzi;
- Mihail Kogălniceanu;
- Dimitrie Bolintineanu;
- George Coșbuc;
- Octavian Goga;
- Alexandru Macedonski;
- Barbu Ștefănescu Delavrancea;
- Ion Heliade Rădulescu;
- Alecu Russo;
- Gheorghe Asachi.
Literatura română romantică
Romantismul s-a făcut simțit în literatura română datorită scriitorilor pașoptiști (Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, etc, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu. În literatura română, romantismul s-a manifestat în trei etape și anume:
- Preromantismul – cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști;
- Romantismul propriu-zis, cunoscut și ca romantism înalt sau eminescian;
- Romantism posteminescian.
Termeni opuși romantismului
- Clasicismul;
- Pozitivismul;
- Raționalismul;
- Realismul;
- Iluminismul;
- Utilitarismul;
- Academia.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!