Romantismul – definiție și trăsături. Reprezentanți ai romantismului

Spre deosebire de alte curente literare, romantismul s-a manifestat în diferite forme și a marcat în special literatura și muzica. Mai târziu, când curentul a ajuns în școli, au început să apară critici împotriva idealizării realității, iar din această cauză a apărut mișcarea care va da naștere realismului.

Romantismul literar

Curentul literar s-a manifestat în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical, iar migrația influențelor impuse de curent a determinat coexistența sa alături de alte curente, spre exemplu parnasianismul.

Trăsăturile generale ale romantismului

• Sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul;

• Se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia, misterul;

• Evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn sau exotic;

• Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimă curentului un caracter național patriotic;

• Acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii, trăirile interioare sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare.

• Personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense;

• Defineşte timpul şi spaţiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă a spiritului uman;

• Curentul literar utilizează procedee artistice variate, dintre care se remarcă antiteza.

Caracteristicile literaturii romantice

• Prezența eului liric în textele literare;
• Libertate în creație și absența oricăror reguli ori constrângeri;
• Îmbogățirea limbajului poetic;
• Întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al Evului Mediu și goticii;
• Exprimarea specificului național în literatură;
• Descoperirea folclorului național;
• Opere care au loc în peisaje, culturi, țări exotice;
• Aspirația spre absolut;
• Tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată;
• Apar culegerile de basme și folclor național;
• Teme romantice precum: viața, iubirea, libertatea, exotismul sau moartea.

Reprezentanți ai romantismului românesc

• Mihai Eminescu – Opere: „Luceafărul”, „Scrisoarea I”, „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Floare Albastră”, „Făt-frumos din lacrimă”, „Epigonii”, „Glossă”, „Sărmanul Dionis”, „Dorință”, „Geniu pustiu”, „Lacul”, „Memento Mori”, „Odă în metru antic”, etc.

• Vasile Alecsandri;
• Grigore Alexandrescu;
• Costache Negruzzi;
• Mihail Kogălniceanu;
• Dimitrie Bolintineanu;
• George Coșbuc;
• Octavian Goga;
• Alexandru Macedonski;
• Barbu Ștefănescu Delavrancea;
• Ion Heliade Rădulescu;
• Alecu Russo;
• Gheorghe Asachi.

Literatura română romantică

Romantismul s-a făcut simțit în literatura română datorită scriitorilor pașoptiști (Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, etc, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu. În literatura română, romantismul s-a manifestat în trei etape și anume:

• Preromantismul – cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști;
• Romantismul propriu-zis, cunoscut și ca romantism înalt sau eminescian;
• Romantism posteminescian.

Termeni opuși romantismului

• Clasicismul;
• Pozitivismul;
• Raționalismul;
• Realismul;
• Iluminismul;
• Utilitarismul;
• Academia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE