A eșuat statul, ne-a anunțat un președinte care încă plutește în lumea lui de protocol și fițe. Până când?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Că avem o mare problema cu empatia știam. Adică nu m-am mirat că un președinte complet pierdut în lumea lui de protocol, fițe și plecăciuni provinciale, nu a sărit imediat în primul avion ca să vină să consoleze măcar familiile care și-au văzut membrii arși de vii.
Ridicolul tragic al situației e completat de faptul că Iohannis ia premiul „Carol cel mare” de la reprezentanții orașului Aachen. Adică o prostioară simbolică la care putea renunța fără probleme. Mi se va spune că, vai, dar e un premiu pe care l-au luat alți mari capi ai lumii. Da, așa e. Sunt momente în viață în care trebuie să iei decizii: stai la petrecere sau te duci la înmormântarea alor tăi, te duci să consolezi oamenii tăi, subliniezi gravitatea prin renunțări personale la diplome și dineuri. Dacă stai la petrecere, înseamnă că ți s-au defectat grav rotițele rațiunii.
Și-a făcut totuși timp să ne anunțe că „a eșuat statul”, dar a rămas să-și ia premiul extraordinar de important. Ăsta, dacă pierde o diplomă, un șnur, un epolet, face apoplexie. În orice caz, a rămas multă lume perplexă la anunțul că statul a eșuat condus fiind de premiantul peștelui prăjit.
„Ritual de curte” presărat cu vacanțe la schi și golf
Iohannis a fost o lecție de cum poți să pui pe butuci un stat folosind numai resurse nedemocratice pentru a-ți consolida puterea. De la anihilarea adversarilor politici prin dosare apărute din senin sau închisori pentru inamici – lucru de care nu e direct răspunzător, ci indirect răspunzător prin încurajarea unui oportunism dezgustător în unele sectoare din justiție -, până la un „ritual de curte” presărat cu vacanțe la schi și golf, am avut de toate cu Iohannis, întâiul rentier al țării.
Suspendarea acestui președinte devine o urgență. O urgență sanitară a democrației românești. Inadecvarea lui este complet nocivă. Sunt de vină și tot detașamentul de lingăi care l-au ajutat să însceneze toată ceastă tristă scenetă democratică: intelectuali, jurnaliști, securiști și ce s-o mai găsi pe lângă terenul de tenis prezidențial.
Iohannis nu e unul. Fenomenul e reprezentat un întreg sector de ciocoi manageriali care îi seamănă: și puțin business, și ceva încrengături cu serviciile, și bugetari de lux. Acea doamnă șefă de la spitalul din Constanța care ne anunța că „s-a întâmplat un necaz, o să vedem de la ce” este și ea un prototip, e și ea o Iohannisă. Se aleg tot soiul de șefi și șefuleți care par clonați, toți lipsiți de empatie, toți susținuți pe căi obscure să ajungă bugetari de lux.
(Constanța, între paranteze fie spus, este posesoarea unui spital absolut dezastru, de care fuge oricum toată lumea. Este un exemplu de ce se întâmplă în județul milionarilor evazioniști cu blocuri la Mamaia sau Eforie, învățați să nu dea nimic pe taxe, nici măcar pentru spitalele unde le mor rudele mai sărace. E o mostră de egoism de piață liberă. O zonă bogată, teoretic, precum Constanța, nu e în stare să ofere servicii publice sanitare corecte nu de azi de ieri. Pentru că, de fapt, în loc să fie o zonă bogată cu resurse publice mari, e doar o zonă de bogați-piranha care își iau mașini scumpe din jefuirea mediului în care trăiesc.)
Cătanele președintelui
Însă cel mai mare eșec este militarizarea accentuată, pe timpul mandatelor lui Iohannis, mai accentuată decât pe vremea lui Băsescu (care storcea sistemul secret și de justiție pentru tot soiul de meschinării), a oricărui act de prezență publică, de responsabilitate politică. O analiză excelentă a eșecului statului și a militarizării societății a publicat aici antropologul Florin Poenaru.
Mi-a trimis un prieten un exemplu care mi se pare grăitor fix pentru eșecul statului de care vorbește șeful statului. Avem o criză sanitară și o comisie care se ocupă de gestionarea pandemiei.
În Franța comisia e alcătuită covârșitor din medici cu tot soiul de specialități, un sociolog și un antropolog (sursa). Nu sunt plătiți, participarea e benevolă. Trebuie să-și declare conflictele de interese și să anunțe dacă au laboratoare private de analize sau alte afaceri asemenea care ar putea interfera cu deciziile – în cazul în care apar conflicte de interese, trebuie să se retragă. Ei sunt cei care iau decizii precum rata la care se închid școlile și altele asemenea.
În comisia noastră de covid avem medici, dar avem și chestori, generali, zici că suntem pe front. Avem, de exemplu, doi medici care vin din partea SPP. Ce treabă are SPP cu toată povestea? (sursa). Avem colonei făcuți proaspăt generali de Iohannis. Toată decizia cu implicarea armatei în treaba a arătat neputința unui stat care a redistribuit bugetele complet aiurea, au devastat sănătatea și educația, normal că le-a mai rămas să se joace de-a soldățeii și vardiștii cu atâția rentieri din zona de apărare, poliție, servicii secrete.
Apropo, pe ăștia îi întreabă cineva de conflicte de interese? Eu spun că e un conflict de interese când în an pandemic nu dai destule teste gratuite, dar le tot ceri obligatoriu, și se îmbogățesc laboratoarele private mai ceva ca în vremurile fără criză economică.
Deci da, e un stat eșuat, dar avem o curte regească de toată frumusețea. Mai are Iohannis să-i îmbrace în paharnici, dregători, să le dea și niște caftane boierești să-și trântească pe ei și fandaxia-i gata.
Foto: presidency.ro
