Am ajuns în toată presa străină cu arbitrul rasist, iar fotbalul românesc o merită. Iată de ce

Am înfrânt din nou în fotbalul mare. Suntem pe prima pagină a presei din toată lumea. Adresarea rasistă a unui arbitru român a reușit să treacă în umbră toate meciurile din Champions League. Cine mai știe că Messi s-a îmbrățișat cu Ronaldo sau că Juve a zdrobit Barcelona, tocmai pe Camp Nou cu 3-0.

Arbitrul oltean a izbăvit ce n-a reușit naționala mare de o veșnicie. Să ne ofere o calificare mondială, direct pe prima pagină din mass-media internațională. De la CNN la LEquipe, toată presa de dincolo a acordat spații ample subiectului.

Faima de rasist a unui arbitru român o merităm cu vârf și îndesat. Am ajuns la acest moment de glorie, băgând problemele din fotbalul și arbitrajul românesc, acolo unde știm noi cel mai bine. Sub un preș.

În vreme de pandemie cu tribunele goale se aude și musca pe stadion, asta probabil a uitat fluierașul nostru. Dacă era hărmălaie în tribune, ulciorul plin cu „merge și așa” era bine mersi. Așa, „poc”, s-a făcut țăndări.

Arbitrii români apar precum zânele imaculate la meciurile din străinătate, în timp ce în campionatul intern ridică uriașe semne de întrebare cu privire la imparțialitatea lor.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Mă întreb dacă doar costurile să fie explicația faptului că nu am implementat VAR în campionatul românesc. La noi, arbitrul de la centru are încă toate pârghiile meciului, ca pe vremea lui Pazvante. Ne place cioara vopsită și apoi ne întrebăm de ce suntem așa mici în fotbalul care contează.

De fapt, la ce să ne așteptăm când arbitrii de la noi fluieră într-o ligă profesionistă condusă de un ins care-și ascunde fiul prin clinici, doar ca să nu fie judecat pentru omor. Mario Iorgulescu a lăsat orfană de tată o familie cu un copil minor. Dar are grijă tati de tot, inclusiv pune umărul la destinele fotbalului mioritic la nivel de cluburi.

Dintr-odată, după ce Colțescu a comis-o în văzul lumii, toți oficialii din fotbalul românesc se dezic de „ăla negru!”. E un pic cam târziu.

Poate nu ar fi exclus să auzim pe viitor, când oficialii de la noi vor încerca reabilitarea lui, că, de fapt, arbitrul Sebastian Colțescu îi povestea centralului, fix în timpul meciului, filmul Star Wars văzut în camera de hotel.

Iar remarca cu „ăla negru!” să fi fost de fapt: „Ăla negru, de respira greu, îl știi, era ta-su!”.

Urmărește-ne pe Google News