Cabinetul bolojalnic și intangibilii din Justiție
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Madam Elena Costache de la CSM reușește să dea o imagine exactă a Justiției din România.
Tupeul doamnei de la CSM, doamnă care pare copilul interior al lui Grindeanu de la PSD, e înmărmuritor doar dacă nu știai pe ce lume trăiești.
În lumea românească, justițiarii sunt de multă vreme o castă. Intangibilii unși cu toate privilegiile pământului românesc.
La schimb, au umplut țara de dreptate. Colcăie dreptatea la români, ceva ce n-ai văzut. Nu prinzi picătură de corupt.
Când vorbește despre cât de greu e să ajungi magistrat, această sublimă doamnă a justiției românești se uită, pesemne, la alte CV-uri. Că din al dânsei nu pare să fi fost chiar așa greu.
Produsul faimoasei private româno-americane din anii ‘90, vorbind cu o aroganță de vătaf o română de avangardă, Costache de la CSM a reușit, în doar o intervenție publică, să stârnească același entuziasm ca Iordache de la PSD-Caracal.
Atât că societatea românească nu mai e cea de acum șapte ani, să mai aibă reacție publică imediată. Tace, tace, tace și înghite.
Și răbufnește pe TikTok și la urne, unde îmbrățișează delirul. De pildă, pe acel guru pitic, pe care dragostea de țară, după ce a stat pasivă un deceniu la Viena, îl poartă acum prin noroaiele nordului.
Pozează dând indicații, ca un Ceaușescu de buzunar, cu o liotă de bodyguarzi și interlopi după el. În rolul tovarășei: madam Cristela.
Sărutul bălos al mâinii voievodale nu lipsește din tablou. Cine a văzut ascensiunea lui Putin de la sfârșitul secolului trecut a mai văzut filmul ăsta. Cine zicea că laboratoarele de propagandă de la Maskva nu au și o dimensiune conservatoare?
Gurul pitic, ca gurul pitic, dar adevăratul doctor în harneală este chiar simionagiul suprem, care s-a văzut nevoit, de dragul țărișoarei, să lase bunătate de terasă cipriotă.
Când te trece dragostea de țară, te execuți, cu plăcere, să trăiți, lași Cipru, lași tot.
Gargară, bâlci, cocarde tricolore, filmulețe pe rețelele sociale - și ceva util altădată, că acum domnii se grăbesc.
Și în tot acest timp mai avem și guvernul bolojalnic, care ia de la săraci, că de bogați nu te poți atinge. Iar președintele Dan plutește în stratosfera europenității sale.
Preferatul meu rămâne însă viteazul Predoiu, suflet de curcan, care se ocupă de Interne cum s-a ocupat și de Justiție. La sfârșit, desigur, foarte mirați, românii vor constata că nu mai au nici Interne, nici Justiție, gata!
Și un gând bun către poporul însuși, fiindcă fără el nimic n-ar fi, nimic nu s-ar povesti.
Un fapt: dacă ar veni Hristos, Sfânta Parascheva, Sfântul Sisoe și Lazăr înviat din morți și le-ar cere atâtor români să nu mai intre în valurile Mării Negre când e arborat steagul roșu, răspunsul ar veni invariabil: Marș, mă, păi ce, noi am venit la mare să stăm pe uscat?
Atenție, societate cu provocări cognitive speciale! Bine măcar că există citrice în comerț și televiziune în culori, să se vadă Insula Iubirii. Cine zicea că s-a murit degeaba la Revoluție? Avem, iată, de toate!
