OPINIE / Christian Van Thillo: Respingerea reformei copyrightului dă dreptul giganților internetului de a fura de la alții pentru a face profit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă cineva mi-ar spune că internetul va cădea și că aș putea fi judecat pentru distribuirea unor linkuri către prietenii și familia mea, dacă o anumită lege este adoptată, aș fi primul care aș semna o petiție ca acea lege să fie blocată. Dacă mi s-ar fi spus că votul pentru legea UE privind drepturile de autor ar fi dus la sfârșitul Wikipedia, a meme-urilor și a unui internet deschis, m-aș opune.
Din fericire pentru noi toți, nu a fost propusă o astfel de lege. Din păcate o campanie feroce și de multe ori isterică, alimentată de radicalii anti-copyright, și cu o finanțare de 36 de milioane de dolari oferiți giganții americani din domeniul internetului, vrea să vă facă să credeți că directiva UE privind drepturile de autor, care urmează să fie supusă votului legislativului european până la sfârșitul anului, reprezintă de fapt finalul internetului așa cum îl știm noi. Prostii!
Sau cel puțin asta veți găsi pe internet dacă instituțiile media nu pot continua să finanțeze jurnalismul profesionist, cu informații verificate; dacă micii editori de nișă falimentează; dacă instituțiile media nu pot continua să finanțeze corespondenții care vă oferă știri, divertisment, comentarii și analize din întreaga lume informații pentru care noi, publicațiile, răspundem legal.
O lege a copyright-ului este propusă – asta e adevărat – pentru drepturile conexe publicării. În acest moment, editorii nu au drepturi pentru a-și proteja propriile publicații sub auspiciile legii copyright-ului din UE: suma contribuțiilor jurnaliștilor, fotografilor, designerilor și editorilor nu este protejată la nivel de publisher. O lege a drepturilor publisherilor va face ca editorii să fie deținătorii de drepturi pentru produsul finit. Patru importante comitete din Parlamentul European au aprobat Dreptul Editorilor (numele legii – n.r.) în ultimii doi ani, admițând că editorii au nevoie de o unealtă legală pentru a face copyright-ul potrivit pentru era digitală, pentru a adresa situația actuală, când conținutul valoros al publisherilor este copiat curent, refolosit și monetizat de către alte companii, fără permisie sau recompensă. Dar Big Tech (marile companii de tehnologie – n.r.) au câștigat un vot important săptămâna trecută în Parlamentul European pentru a primi o șansă de a completa mandatul adoptat de către comisia juridică pentru draftul directivei. Este dificil să lupți contra unui lobby care colportează minciuni și propagandă populistă. Nu putem sublinia mai bine care e miza pentru viitorul presei în Europa dacă nu vom avea uneltele legale de a aduce companiile la masă pentru a licenția conținutul nostru astfel încât noi să putem să investim în jurnaliștii, colaboratorii și fotografii noștri.
Sperăm să ajungem la un punct unde este inacceptabil pentru ziare să fie copiate și monetizate fără permisiune în lumea online, așa cum a fost întotdeauna cazul în lumea offline. Între timp, directive privind Drepturile Editorilor va fi un start bun și va încuraja negocierea decât litigiile. Cu cât ecosistemul digital este mai bun, cu atât vom finanța mai bine jurnalismul profesional și deci cu atât vom face mai valoros internetul.
Așa că, data viitoare când cineva vă va ruga să semnați o petiție în privința acestei reforme a copyrightului (numită cinic #savethelink, adică salvați linkul) să știți pe ce vă puneți numele: pe dreptul de a fura și a profita din eforturile și investițiile altora și protecție pentru giganții americani ai internetului. Data viitoare când Wikipedia se va întuneca și vă va spune că sfârșitul este aproape, să știți că până și Wikipedia a admis că știe că bibliotecile online sunt scutite de la această directivă și să vă întrebați de ce ar aplica aceste tactici de a vă înfricoșa pe baza unor neadevăruri sau de ce apar mai mereu în topul căutărilor pe Google! O presă liberă și independentă este esențială pentru democrația noastră. Linkul și internetul deschis sunt în absolută siguranță – însă noi trebuie să ne îngrijorăm despre ce fel de ecosistem de știri am dori și dacă noi apreciem presa noastră diversă și independentă din Europa.
Christian Van ThilloPreședinte, Consiliul European al EditorilorCEO al Persgroep
We cannot emphasise more strongly what is at stake for the future of Europe’s press if we lack the legal tools to bring companies to the table to licence our content so that we can continue to invest in professional journalism
If someone told me that the Internet will break and I could be prosecuted for sharing links to articles with my friends and family if a certain law is passed, I would be first in line to sign the petition calling for that law to be blocked. If I was told that voting for the EU Copyright directive would be the end of Wikipedia, memes and an open internet, I would vote against it. Luckily for us all, no such law is being proposed. Sadly, however, a ferocious and often hysterical campaign fuelled by ardent anti-copyright radicals backed by a $36 m lobby campaign by US internet giants would have you believe that an EU proposal for a Publisher’s neighbouring Right, that is currently going through the legislative process, will be the end of the internet as we know it. Rubbish!
Or at least that’s what you’ll find on the internet if press publishers cannot continue to finance professional, fact-checked journalism; if small, niche publishers fail; if press publishers cannot continue to finance correspondents bringing you the news, entertainment, comment and analysis from all over the world that populates the internet with information that we publishers are legally accountable for.
A copyright law is being proposed – that much is true – for a Publisher’s neighbouring Right. Currently, publishers do not have their own rights to protect their press publications under EU copyright law: the sum of the contributions from journalists, photographers, designers and editors, is not protected at the publisher level. A Publisher’s Right would make publishers rightholders of the finished published product. Four important committees in the European Parliament have approved the Publisher’s Right over the past two years, acknowledging that publishers need this legal tool to make copyright fit for the digital age to address the current situation whereby publishers’ valuable content is routinely copied, re-used and monetised by other companies without permission or recompense. But Big Tech won an important vote last week in the European Parliament to get the chance to amend the mandate adopted by the legal committee for the draft directive. It is difficult to fight against a lobby that peddles lies and populist propaganda. We cannot emphasise more strongly what is at stake for the future of Europe’s press if we lack the legal tools to bring companies to the table to licence our content so that we can continue to invest in our journalists, freelancers, and photographers.
We hope that we will get to the point where it is as unacceptable for newspapers to be copied and monetised without permission in the online world as it has always been in the offline one. Meanwhile, the Publisher’s Right would be a good start and would encourage negotiation rather than litigation. The fairer the digital ecosystem, the better we can finance professional journalism and the more valuable we can make the internet.
So, next time you’re asked to sign a petition against this copyright reform (cynically named #savethelink), know what you’re putting your name to: the right to steal and profit from others’ efforts and investments and the protection of US internet giants. Next time Wikipedia goes dark and tells you the end is nigh, know that even Wikipedia has admitted it knows that online encyclopedias are exempt from this directive and ask yourselves why they would deploy scare tactics based on untruths, or why they always seem to appear top of Google’s rankings! A free, independent press is essential to our precious democracy. The link and the open internet are absolutely safe – what we need to worry about is what kind of news ecosystem we would like and whether or not we cherish our diverse, independent press in Europe.
