Despre cuvintele goale ale premierului Cîțu sau „mai ușor cu tranziția pe scări”

Citesc o știre pe Radio România Actualități despre prezența premierului Florin Cîțu la o videoconferință despre piața de capital. Premierul a spus: „Este momentul să facem tranziţia şi trebuie s-o facem rapid către o economie competitivă, digitalizată, care promovează know-how, tehnologia, o economie modernă”. 

Mă întreb: ce i-o fi venit premierului să declare că „este momentul să facem rapid tranziția…” Eu, cetățean al României, cu impozitele plătite la zi, aștept această tranziție de 30 de ani. Nu neapărat „rapid”, dar să se facă. Am trăit „tranziția” de la economia socialistă la cea capitalistă pe vremea când Petre Roman era șeful guvernului, apoi a venit Theodor Stolojan, care a confiscat valuta din bănci, urmat de încremenitul Nicolae Văcăroiu, care a închis ochii la jaful sistematizat. A fost un eșec. A fost o „tranziție” în favoarea celor „aleși”, pentru că orice „tranziție” își are câțiva profitori și mulți fraieri.

De ce Cîțu propune o „tranziție rapidă”? Nu este limpede ca lumina zilei că toți românii doresc asta? În fapt, care este destinatarul acestui mesajul al premierului? Asistența de la videoconferința formată din investitori în piața de capital? Oamenii de afaceri? Poporul? Dar și poporul vrea o viteză mai mare, că nu e român să nu tânjească după o economie competitivă, modernă, digitalizată, doar să fie bătut în cap să nu-și dorească asta! Ori destinatarul este Klaus Iohannis, premierul vrând să-l asigure pe președinte că este mobilizat, energic, pus pe fapte mari? (Dar să nu insinuez!)   

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

Citesc mai departe ce-a zis premierul Cîțu:  „Ăsta e momentul. Acum trebuie să facem tranziția şi trebuie să facem tranziția rapid, nu trebuie s-o facem în patru ani de zile.”

Sintagma „acum trebuie” mă tulbură. Am auzit mulți șefi de-ai mei, nu e momentul să detaliez, care le cereau subalternilor să facă o treabă „acum!, acum! acum!” Este cel mai ușor pentru un șef (prost) să comande: „Acum!”. De parcă tranziția la economia modernă se poate face cu un click pe telefon și gata: click cu tranziția! Nu în patru ani de zile, ci „acum”, pentru că vrea Cîțu! 

Nici secretarii de partid din fabricile și uzinele de pe vremuri nu le cereau colectivelor de oameni ai muncii să realizeze cincinalul „acum”. Chemările erau pentru depășirea planului cincinal, la indicația „secretarului general”, desigur!, dar nu „acum”. Graba lui Cîțu este dubioasă: acum, nu în patru ani! De ce atâta grabă?

Cum să-i mobilizezi pe miniștri, secretari de stat, funcționari, antreprenori, cum să-l trezești pe poporul muncitor cu o asemenea chemare? Chiar dacă agenția Standard&Poors a crescut perspectiva de rating a țării, adică este un moment bun pentru România (ca să se împrumute puțin mai ieftin de pe piețele externe), asta nu înseamnă că tranziția se poate face „acum”. .

Ce bine ar fi să ne culcăm cu tranziția în minte și a doua zi, în zori, când se cântă imnul la Radio România Actualități, să ne trezim cu o economie modernă și competitivă! Rămân cu aceeași nedumerire: cine sunt destinatarii chemării „acum” a premierului Cîțu? Oamenii de afaceri, miniștrii săi, PNL, Coaliția, poporul, Iohannis?  

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Mai citesc ce-a spus premierul: „Aceasta este provocarea pentru noi. Fără o economie puternică, o economie care să fie competitivă în UE, dar și la nivelul global, restul, tot ceea ce auzim în spațiul public, reprezintă doar promisiuni populiste.”

Am devenit intolerant și irascibil la cuvântul „provocare”, pronunțat în spațiul public românesc. Când un politician vrea să arate să este preocupat de soarta poporului, bagă în discursul său, invariabil, o „provocare”.

„Tranziția” este o provocare, pandemia este o provocare, avem provocări în fiecare zi, suntem asaltați de provocări, trăim din provocare în provocare, România este o țară plină de provocări, m-am săturat de „provocări”! Multe provocări, puține decizii, foarte puține fapte.  

Altă banalitate a premierului trebuie înțeleasă astfel: România trebuie să aibă o economie puternică, competitivă în UE, „restul” reprezintă „promisiuni populiste”. Da, de acord, deja mă apucă somnul, dar sunt în ceață cu „promisiunile populiste”. Probabil că premierul a încercat să le tragă prin ricoșeu o copită celor de la PSD și AUR, asigurându-și asistența videoconferinței despre piața de capital că el este alături de mediul de business, nu umblă cu populisme. În fapt, „restul” lui Cîțu e tăcere.

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

Premierul Florin Cîțu nu este în stare să emită niște idei memorabile. L-am urmărit și în interviul de luni de la Prelipceanu (Digi24). Aș fi tare curios să știu dacă Florin Cîțu are vreo viziune despre cum va arăta România după ce pandemia COVID-19 se va încheia.

Este o întrebare cu miză mare: Cum va arăta România după pandemie? Probabil că premierul nu are această viziune, pentru că toată ziua luptă cu pandemia. Nu singur, ci împreună cu PNL, cu partenerii de Coaliție, cu poporul. E de înțeles.

Poate că va răspunde cu niște cifre macroeconomice, creșteri, indici, tendințe, argumente tehnice, specifice unui finanțist. Foarte bine! Dar un lider nu se bazează doar pe prognoze, ci pe o viziune: cum va arăta România la sfârșitul pandemiei? Avem nevoie de această viziune, venită din partea premierului Cîțu sau, de ce nu?, a președintelui Iohannis, pentru a ne gândi dacă mai merită să ne grăbim (acum!) să facem o economie competitivă sau să ne grăbim să plecăm din România, acum! Asta le lipsește politicienilor care ne conduc (acum): viziunea.    

Urmărește-ne pe Google News