Ne jucăm cu apa, când România e pârjolită de secetă? Avertismentul Comisiei Europene referitor la „Legea Zamfir”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Reprezentanții Comisiei Europene au transmis un nou avertisment dur (și clar) legat de legea de distrugere a ariilor naturale protejate în interesul rețelelor clientelare din domeniul energiei (zisă și „Legea Zamfir”). Îl recomand parlamentarilor și miniștrilor (în frunte cu cel al mediului, Tanczos Barna) care au susținut și susțin aberanta lege, membrilor Curții Constituționale (care au amânat pentru luna septembrie discutarea sesizării USR), dar și tuturor cetățenilor onești, scrie fostul senator și actualul membru USR și activist de mediu Mihai Goțiu, într-un comentariu publicat pe Libertatea.
Cuprins:
Nu există derogări generale pentru proiecte hidroenergetice în arii naturale protejate. Nu se pot face proiecte fără evaluări de mediu. Planul de răspuns al Uniunii Europene la războiul din Ucraina specifică clar că sunt necesare legi și măsuri ca viitoarele surse de energie să fie cu riscuri reduse de mediu.
România nu a informat Comisia Europeană despre legea care ar permite finalizarea unor proiecte hidroenergetice, construite ilegal, în arii naturale protejate și ne paște un proces la Curtea Europeană de Justiție (CJUE). Toate acestea rezultă cât se poate de clar din răspunsul primit, săptămâna trecută, de europarlamentarul USR Nicu Ștefănuță, din partea comisarului european de mediu, Virginijus Sinkevičius, la o interpelare oficială.
Răspunsul confirmă ceea ce am arătat de mai multe ori despre Legea Zamfir de distrugere a ariilor naturale protejate, legat de încălcarea gravă a Directivei Habitate (Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică).
Ce scrie în răspuns
1. „Orice plan sau proiect care ar putea afecta în mod semnificativ un sit Natura 2000 trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă, și poate fi aprobat numai dacă nu are efecte negative asupra integrității sitului (art. 6, alin. 3, din Directivă)”, se arată în răspuns.
Deciziile Justiției din România, care au anulat autorizațiile de construire pentru mai multe asemenea proiecte hidroenergetice, au la bază tocmai lipsa evaluărilor, avizelor și/sau autorizațiilor de mediu. În mod aberant și în contradicție flagrantă cu Directiva Habitate, Legea Zamfir prevede exceptarea de la asemenea evaluări!
2. „Articolul 6, alin. (4) stabilește condițiile în care pot fi acceptate excepții de la această obligație. Directiva nu prevede nicio derogare generală de la dispozițiile art. 6, alin (3)”.
În contradicție cu Directiva, Legea Zamfir instituie mai multe asemenea derogări generale (și pentru continuarea lucrărilor, și pentru exceptarea de la evaluările de mediu).
3. „România nu a informat Comisia cu privire la lege și nici nu i-a solicitat acesteia un aviz, în temeiul articolului 6, alineatul (4) din Directiva privind habitatele, cu privire la vreo centrală hidroelectrică. O dispoziție generală și necondiționată, precum cea la care face referire distinsul deputat, riscă să fie incompatibilă cu dispozițiile Directivei privind habitatele.”
Când spune „riscă să fie incompatibilă cu dispozițiile Directivei Habitate”, comisarul european Virginijus Sinkevičius e diplomat, pentru că nu se poate autopronunța oficial legat de ceea ce rezultă însă, destul de clar, din întregul răspuns: că România riscă o condamnare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din cauza legii în discuție.
A spus-o, mai direct, într-un interviu dat după vizita în România: „Voi aștepta decizia CCR. Însă dacă legea va fi pusă în practică, fără a exista o notificare a Comisiei, nu avem nicio altă opțiune în afara sesizării Curții de Justiție. Să sperăm că nu se va ajunge aici”, sursa.
4. De altfel, în același răspuns, comisarul european atrage atenția că România se află deja în etapa scrisorii de punere în întârziere în cadrul procedurilor de infringement din cauza încălcării Directivei Habitate.
„Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de transpunere a Directivei privind habitatele se află în etapa scrisorii de punere în întârziere și a fost discutată în cadrul dialogului privind natura care a avut loc între serviciile Comisiei și autoritățile române la 8 decembrie 2021. O altă reuniune pentru clarificarea chestiunilor rămase urmează să fie programată în viitorul apropiat”, se arată în răspunsul oficial.
Scrisoarea de punere în întârziere a fost transmisă încă de pe 30 octombrie 2020, în cadrul acesteia arătându-se:
„Transpunerea incorectă a dispozițiilor directivei poate compromite obiectivele acesteia de conservare. În conformitate cu Pactul Verde european și cu Strategia europeană privind biodiversitatea, este esențial ca UE să oprească pierderea biodiversității prin îmbunătățirea și refacerea ecosistemelor deteriorate în vederea atingerii unei stări ecologice bune. (...) Ținând cont de faptul că guvernanța în materie de mediu joacă un rol esențial în facilitarea funcționării corespunzătoare a diferitelor norme sectoriale, Comisia a decis să trimită României o scrisoare de punere în întârziere. România are la dispoziție două luni pentru a remedia situația; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat”.
Așadar, Legea Zamfir de distrugere a ariilor naturale protejate nu doar că nu rezolvă problema, ci reprezintă un cui suplimentar pentru următorii pași procedurali în procedurile de infringement legate de încălcarea Directivei Habitate și, mai ales, duce către o condamnare a României la CJUE din cauza acesteia (adică și cu natura distrusă, și cu banii luați din bugetul public, în vreme ce băieții deștepți își umflă conturile...).
5. În fine, răspunsul comisarului european aruncă în aer și argumentul manipulator, utilizat de promotorii Legii Zamfir, în pozițiile publice referitoare la așa-zisa reducere a dependenței energetice față de Rusia.
„De asemenea, există riscul unei relații tensionate cu recenta propunere de directivă a Comisiei din 18 mai 2022 de modificare a Directivei 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul planului REPowerEU, care prevede că instalațiile de producere a energiei din surse regenerabile sunt considerate ca fiind de interes public major și în serviciul sănătății și al siguranței publice, necesitând în același timp o echilibrare a intereselor juridice în cazurile individuale.”, se arată în răspuns.
„Sănătatea și siguranța publică”, nu profitul unor șmecheri
REPowerEU este răspunsul Comisiei Europene „la dificultățile și perturbările de pe piața mondială a energiei cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia”, lansat public în luna mai. Potrivit documentului CE, „REPowerEU este un plan pentru: economisirea energiei, producerea de energie curată și diversificarea surselor noastre de energie”.
În cadrul acestui plan, la capitolul „Măsuri pe termen mediu, de finalizat până în 2027”, este menționată expres necesitatea unor „noi acte legislative și recomandări pentru o autorizare mai rapidă a surselor regenerabile de energie în special în zone specifice, propice dezvoltării surselor regenerabile de energie, cu risc redus pentru mediu”.
Sublinierea „cu risc redus pentru mediu” îmi aparține, pentru că e esențială. Riscul redus pentru mediu nu poate fi decretat discreționar, din pix ori din voturile unor parlamentari din partide care sunt în legătură directă cu rețelele de firme clientelare conectate la construcțiile ilegale de sute de milioane de euro (miza reală a Legii Zamfir). Riscul redus pentru mediu se stabilește pe baza evaluărilor și studiilor științifice, adică exact ceea ce proiectele hidrotehnice ilegale nu au, și pe care Legea Zamfir le „exceptează”.
Evaluarea riscului pentru mediu nu este un moft al unor conservaționiști, mari iubitori de natură, ci exact ceea ce se arată în răspunsul comisarului de mediu Virginijus Sinkevičius, o problemă de sănătate și siguranță publică.
Dacă mai sunt unii care au dubii din acest punct de vedere, le recomand să facă o vizită în localități din județele Alba, Botoșani, Iași, Vrancea, Arad, Dolj, Mureș, Prahova, Covasna, unde doar în ultimele zile s-a trecut la raționalizarea și/sau restricționarea accesului la apă din cauza secetei! Sau să meargă să vadă Lacul Amara (atenție, cel din județul Buzău, nu din Ialomița), întins, până mai ieri, pe 800 de hectare, care a secat total. Întâmplător (sau nu), în preajma lacului se află o amenajare... hidrotehnică.
Decizia CCR, amânată pentru septembrie
Măcar acum, în ceasul al 13-lea, cine nu înțelege că distrugerea biodiversității cauzează reacții și efecte în lanț care afectează viața și sănătatea oamenilor poate (măcar) să vadă ce înseamnă să rămâi fără apă. Iar dacă explozia prețurilor în domeniul energetic ori disfuncționalități în sistem pot genera probleme economice majore, lipsa apei și/sau afectarea resurselor de apă sunt, pur și simplu, chestiuni vitale.
Nu doar pentru mediu ori agricultură, ci pentru viața oamenilor. Asta în condițiile în care, după cum am mai arătat în alte analize, proiectele hidro în discuție, din arii naturale protejate, ar avea un aport energetic absolut nesemnificativ din punctul de vedere al capacității instalate și, oricum, dacă s-ar face, ar urma să fie finalizate peste ani buni.
Să ignori, cum s-au ignorat în ultimele două decenii, studiile științifice legate de schimbările climatice și măsurile necesare pentru a le atenua efectele și pentru a ne adapta la acestea e o dovadă de primitivism și obscurantism (cei care zic că ecologiștii ar vrea să trăim ca în Comuna Primitivă să se privească în oglindă). Dar să continui să le ignori după ce avertismentele științifice au început să se împlinească și am început să le experimentăm cotidian doar pentru a umfla conturile unor șmecheri din sistem e mai mult decât primitivism și inconștiență. E comportament criminal la adresa viitorului copiilor și nepoților noștri.
Momentan, Legea Zamfir e blocată la Curtea Constituțională a României (CCR), în urma sesizării depuse de parlamentarii USR. Sesizarea s-a aflat de mai multe ori pe ordinea de zi a CCR, fiind amânată, însă, de fiecare dată. Cel mai recent în ședința din 29 iunie, noua programare fiind pentru ședința din 14 septembrie 2022.
Nu mai reiau acum toate argumentele pentru care legea e nocivă pentru mediu (biodiversitate), pentru râuri, ilegalitățile uriașe prin care s-au cheltuit sute de milioane de euro, bani ajunși în conturile unor firme controlate de partide, minciunile și diversiunile cu care a fost promovată legea oricât de infim ar fi aportul (oricum, teoretic!) al respectivelor proiecte pentru sistemul energetic național, dacă ar fi realizate. Am scris, pe larg, în Libertatea despre ele. Pentru cei care nu le-au citit:
viorel57 07.07.2022, 17:01
Daca mereu vom gasi motive pentru oprirea oricarei dezvoltari cu siguranta nu vom mai avea nici o putere de a ne gestiona necesitatile. De acord cu protejarea naturii dar nu cu exagerarea protejarii ei prin blocarea oricarei initiative. Ca daca vom avea o natura pura si virgina dar nu vom avea cu ce sa ne luminam si incalzim casele sau nu vom avea mancare degeaba vom dori sa ne bucuram de natura. Pentru ca pur si simplu nu vom mai exista. Vad ca UE e foarte ingrijorata de poluare vacilor dar e complet insensibila la poluarea produsa de vapoare, avioane, industrie. Oare cate sute de mii de vaci echivaleaza cu poluarea unei decolari de avion? Oare exploziile, fiecare dintre ele, in cate mii de vaci sunt contorizate ca efecte de poluare? Dar e mai bine sa ne impuna sa renuntam la septel, ca au nevoie de consumatori nu de persoane capabile sa se autosustina alimentar. Din ce in ce mai des mi se pare ca agenda EU este tot mai distincta de asteptarile oamenilor. Doar ca oamenii din alte tari raspund aberatiilor ca in Olanda....
mihairg 08.07.2022, 11:17
1. Nu e vorba de ”orice dezvoltare”, ci de (cumulativ): a) proiecte în arii naturale protejate; b) proiecte ilegale, cu autorizații de construire anulate ori chiar fără autorizații de construire (cu sentințe în acest sens ale Justiției); c) proiecte fără evaluări ale impactului asupra mediului; 2. nu avem ”natură pură și virgină”, dar da, avem nevoie de 30% de zone de protecție (în care activitățile umane sunt limitate), respectiv 10% de zone de protecție strictă/integrală (fără nicio intervenție umană) nu doar pentru a salva alte specii, ci pentru a salva și specia umană (cifrele astea, asumate atât de UE, cât și în cadrul unor tratate internaționale la care România e parte și au fost stabilite pe baza studiilor științifice, nu din burtă); dacă suntem într-atât de lacomi ca specie (o singură specie), să nu ne mulțumim cu 70% din suprafața planetei (ape și pământ) unde facem cam ce vrem, cu alte 20% unde avem unele restricții, și să lăsăm 10% neatins pentru milioane de alte specii, atunci vom plăti lăcomia noastră (de altfel, am început deja să o plătim); 3. oricum ar fi, apa și aerul sunt mai importante pentru om decât curentul electric; la fel și mâncarea (care depinde de starea de echilibru a mediului, nu de curentul electric); 4. UE e interesată de toate sursele/cauzele schimbărilor climatice