Ridicarea, în Republica Moldova, a licenței de emisie pentru șase televiziuni a stârnit o dezbatere. Cătălin Tolontan a scris că „acesta este un abuz al Maiei Sandu, ca să se ferească de Mama și Tatăl abuzului”, iar rubricantul Libertatea Răzvan Prepeliță are o altă părere.
Deși România e un exemplu în Europa pentru drepturile minorităților, asta nu l-a împiedicat pe premierul Orban să nu îmbrace un steag al Ungariei mari, gest făcut în timp ce Rusia a invadat Ucraina. În același război, Ungaria refuză să aplice sancțiuni contra nostalgicilor URSS.
E doar un exemplu mic din fața cortinelor și care, de fapt, arată că lupta din spatele cortinelor a dat pe afară.
Vrem, nu vrem, e un război informațional dincolo de urechile noastre și trebuie să ne bazăm pe principiile și intențiile unor instituții de care doar auzim, să credem în oameni de care habar nu avem ce sunt în viața de zi cu zi și să ne raportăm doar la jurământul lor.
Sună alarmant de prost, dar e un sâmbure de adevăr aici care face diferența.
Trebuie să vedem uneori derapajele acestor instituții, mă refer la televiziuni, de pildă, mai degrabă ca războaie de gherilă împotriva celor care atentează la democrații, și nu neapărat ca implozii ale libertății de exprimare.
Fără încredere din partea tuturor părților nu au cum să funcționeze democrațiile, e ca într-o căsnicie, dacă nu ai încredere, nu ai nimic, nu poți veghea la mersul ei printr-o pândă și o interpretare a oricărui gest ca pe o încălcare a legământului.
Nu așa arătau pe vremuri atentatele la suveranitate, subminarea democraților? Acum avem parte de un atac hibrid la care poate că încă nu avem un alt fel de răspuns decât tranșant.
E ceea ce a făcut Maia Sandu în Moldova, acolo unde 6 televiziuni, fie ale unor persoane, fie ale unor entități conectate la discursul rusesc, și-au pierdut licența. Moldova a răspuns tranșant, nenuanțat, la un atac, de asemenea, direct.
Exercițiu de imaginație: cineva aduce pe timp de vară în pădurile forestiere niște leoparzi. Cum îi prinzi până nu fac ravagii? Batem toba că animalele trebuie lăsate în libertate, ele nu aparțin captivității sau acceptăm că sunt inserții dăunătoare ce atentează la echilibru.
Problema, de fapt, este cine decide că sunt inserții dăunătoare, iar eu răspund: încrederea.
Foto: Hepta
seaman651 19.12.2022, 23:06
Domnule autor, dumneavoastra cititi articolele scrise inainte de a le publica? Va recomand cu caldura sa o faceti.
seaman651 19.12.2022, 23:23
"Exercițiu de imaginație: cineva aduce pe timp de vară în pădurile forestiere niște leoparzi. Cum îi prinzi până nu fac ravagii?" Ca sa nu faca ravagii, leoparzii trebuiesc lasati liberi acolo de unde provin, nu in zone in care intr-adevar pot deveni un pericol pentru mediu. Asta pentru cine nu pricepe, aia care i-ar lasa liberi sigur stiu unde.
Cronos666 19.12.2022, 23:40
Hastigistuleeee
ionutbedreag 20.12.2022, 01:08
Are dreptae!!!!! Apara "Libertatea". a citit articolele. Chiar si pe acesta https://www.libertatea.ro/stiri/femeie-drona-rusia-conserva-rosii-4020442 . Nu intelege ce inseamna presa si educatie. Ne crede atat de tampiti ca intelegem informatiile, si cineva trebuie sa le traduca sau sa ne restrictioneze accesul la ele. Puteati sa militati pentru educatie nu pentru cenzura. Pentru dl prepelita analiza reprezinta 2 fete. Analist .... nici nu vreau sa ma gandesc de o fii in capul autorului, Dle analistii sunt acei oameni care inteleg si fac predictii pe baza informatiior, (majoritatea din presa). Daca o parte a presei dispare raman serviciile.
dante69 20.12.2022, 01:12
Nu sunt de acord. Tolontan a înfierat arbitrarul unor astfel de măsuri. A intuit corect că libertatea autentică a cuvântului se surpa odată cu aceste bariere ridicate de gardieni ai corectitudinii de tot felul. Ideea că indivizii trebuie feriți de propaganda "rea" pentru a fi educați în schimb prin manipularea "bună" înseamnă sfârșitul liberului arbitru și discernământului care stau la baza democrației. 100% de acord cu Tolontan