Președintele Nicușor Dan nu e un salvator
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Societatea românească se află la o răscruce. A reușit să evite (deocamdată și cu mare, mare greutate) căderea integrală în sfera de influență rusească, întoarcerea într-un izolaționism sinonim cu sărăcia materială și cu un prizonierat moral. Am mai traversat dictaturi. Ar fi trebuit să învățăm lecția. Și pare că o știm, că deocamdată n-am uitat-o.
Să facem un exercițiu de excentricitate și să ne închipuim pentru o clipă că recent retrasul guru Georgescu, un pușcăriabil, are vocație instituțională.
Cum ar fi condus guru țara? Din sufragerie, recitând poeme patriotice dintre bodyguarzi? Ar fi fost un Big Brother cu citate din filme pentru adolescenți, citite după dictarea cui?! Au românii un cert apetit pentru caraghioslâc, pentru bâlciul sobru, dar nici chiar așa!
Să fim de-a dreptul exotici și să ne închipuim că George Simion are vocație instituțională. Cum ar fi condus nărăvașul lider aurifer țara? Ca pe AUR?
Ca pe un partid vădit extremist, cu tușe legionare/fasciste, care exploatează sălbatic revolta maselor și face „marketing”?! Ferească Dumnezeu! Și până la Dumnezeu au ferit câteva milioane bune de români.
Au românii apetit pentru isterie, dar mai sunt și alți români, mai mulți, care vor moderație, echilibru mintal, decență, smerenie chiar. Le are Nicușor Dan? Deocamdată pare că da.
Nicușor Dan, pe de altă parte, a luptat la propriu cu sistemul, nu doar dând din gură, dar de ceva vreme a îmbrăcat costumul omului politic. Nu mai poate fi Nicușor activistul, nici măcar primarul Nicușor.
De acum e președintele Dan. Președintele Nicușor Dan. Iar presa (nu cea care trăiește deplin în irealitate) ar trebui să nu se mai gudure în extaz pe lângă noul președinte, ci să-și îndeplinească rolul: și anume să pune presiune publică pe autorități. Și pe administrația prezidențială în primul rând. Să critice ferm tot ce e de criticat.
Președintele Nicușor Dan nu poate fi un salvator, din simplul motiv că salvatorii nu există. Salvatorii suntem sau nu suntem chiar noi - societatea românească. Și dacă adoptăm modelul Dan - măcar să nu-l adoptăm ca alibi. Să avem ce să spunem despre CV-ul președintelui prin străinătate, să nu mai creadă cineva că suntem ultimii proști.
Dacă într-adevăr credem în România onestă, avem nevoie de zeci de mii de oameni onești care să intre în politică, și la dreapta, și la stânga - și să o schimbe. Nu avem nevoie de extremiști care se reped să dărâme ce alții construiesc în decenii. Președintele Nicușor Dan a subliniat aceeași idee, așadar, știe. Nu are scuze.
Președintele Nicușor Dan poate funcționa ca un exemplu de implicare, dacă într-adevăr se va implica așa cum dă semne că o va face.
După un deceniu cu un președinte absent avem nevoie de unul viu politic.
Pe de altă parte, președintele Dan nu trebuie să (mai) fie menajat, nici de presă, nici de societatea civilă, nici de nimeni.
Responsabilitatea sa este uriașă. Chiar nu ne mai permitem un al doilea Iohannis.
Cred sincer că Nicușor Dan e un om revoltat, care are un cult pentru libertate. Nu e surprinzător. Am mai văzut cazuri.
În felul său haotic, și Simion e un revoltat. Cu libertatea întreține raporturi ciudate.
Ce am văzut infinit mai rar este ca un om care are vocația libertății să aibă în același timp și o vocație instituțională reală. Să îl încapă deci costumul, fie el și prezidențial.
Nicușor Dan poate deveni un lider care să fie stimat chiar și de cei care nu l-au votat sau poate să ajungă o deziluzie, cea mai mare dintre toate.
Dar depinde mai mult de societate decât de președinte cum arată societatea.
Dar nu e rău că deocamdată așa chelioși cum suntem avem tichie de mărgăritar. Iar presa, dacă Nicușor Dan se îmbată cu putere, nu trebuie să aibă nicio ezitare în a-l sancționa - mai abitir decât ar fi făcut-o cu Georgescu - Simion.
Printre cele o mie de motive pentru care am votat cu președintele Dan și împotriva lui Simion se află și acela că țin la libertatea de expresie ca la un bun suprem și vreau să îi pot spune oricui „Amice, ești idiot!”, dacă e, când e, chiar și președintelui statului. Fără să risc defenestrarea, ceaiul nedorit sau o întâlnire de evitat în lift.
Ceea ce într-un regim fascist ridicat pe nostalgii bolșevice cu sprijinul boților plătiți de ruși pe o rețea de socializare chinezească nu s-ar fi putut întâmpla. Dar nici nu vreau să trăiesc într-o țară cu un cult al personalității pentru conducător. Și sunt sigur că nici președintele Dan nu vrea. Până acum a arătat că e om cu capul pe umeri. Măcar de ar rămâne așa! Corul lingăilor e întotdeauna neobosit.
Am văzut că fostul președinte interimar Bolojan are lecturi bune (Kaplan!), dacă găsește timp cred că președintele Dan ar trebui să îl (re)citească pe Marcus Aurelius și să nu uite ideea de bază: e doar un om.
Brinzovenescu 29.05.2025, 17:30
Dar cine a zis ca e un„salvator”?E doar sosia lui Johannis!Ca tot lasase liber postul de...emisar special al lui Zelenski(președinte era doar in timpul liber)!
Gringo84 29.05.2025, 19:23
Retorica asta devine relevantă dacă o legăm de trecut.Nimeni nu știe cum a condus Iohannis România, în dispozitivul"zen" din spatele gongului budist.Aerul de guru al lui Georgescu părea cel mai potrivit în Palatul Cotroceni.Liniștea prezidențială a ultimilor zece ani a generalizat in conștientul colectiv concepția (din toate perspectivele posibile, și cea a candidatului și cea a alegătorului)că statura prezidențială e una relaxată, fără griji ,responsabilități sau dări de seamă.Democrația "perfectă"!.Nimeni nu trebuie să fie sau să facă ceva, președinția e doar o "benevolă" iluminare!