Religie și cod penal

Astăzi, când tăblițele de lut sau de ceară au fost înlocuite de tabletele  inteligente, cele zeci porunci rămân, aproape toate, la fel de valabile. Asta și în baza a milenii de îndoctrinare.

Evident, societatea de azi respinge, aproape în totalitate, chestii precum „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alți dumnezei afară de Mine!“, „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești“ sau „Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui“.

După cum se vede, 3 porunci, reprezentând 30% din Decalog, se ocupă de stabilirea ierarhiei. Dumnezeu ne spune, de la început, cine-i șeful și cum trebuie el proslăvit. Să accepătm că e vorba despre regelmentări nedemocratice, care nu ar mai merge azi nici în perioada în care se instituie starea de urgență.

Dar, în rest, proucnile primite de Moise sunt valabile și se regăsesc, aproape toate, în codurile penale contemporane.

Codul lui Moise, ca să-i spunem așa, condamnă ceea ce condamnă și legislația lumească: crima, furtul, mărturia mincinoasă. Am putea spune că se pedepsește și tentativa, exact ca în legislația mireană: „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău“.

Politicienii români, și nu doar cei români, pozează, pentru voturi, în ființe profund religioase. Îi vedem adeseori la biserică, asistând la slujbe. Dacă e rost de o baie de mulțime, îi putem zări și la procesiuni religioase. Și, cu toate acestea, atunci când ar trebui să pună în aplicare ceea ce, teroetic, învață la biserică, politicienii par a nu-și mai aminti nmic.

O scuză ar avea. Nu se spune în decalog „Să nu minți!“. E chestia aia ambiguă, cu mărturia strâmbă împotriva aproapelui, dar scuza lor este că mint în interesul aproapelui, al cetățeanului, al națiunii. Așa și-a jsutificat președintele Iohannis minciuna că n-a primit decât o propunere de premier, când, de fapt, primise trei. Făcuse declarația respectivă în interesul unității naționale. Care nu se putea realiza decât sub Ludovic Orban, așa că de ce să mai fim tributari rostirii adevărului.

Acum, zilele astea, cât s-a dat drumul la achiziții directe, toți ar trebui să-i vegehm pe politicieni să nu cumva să ignore și porunca aia care spune clar: „Să nu furi!“. Și ar trebui să fim atenți și al deciziile care ar putea duce la încălcarea celei mai importante porunci: „Să nu ucizi!“. Chiar dacă nu-și mânjesc niciodată ei înșiși mâinile, deciziile luate în pripă, pe negândite, pot fi criminale.

Zilele acestea, credincioșii se roagă, ateii se bazează pe domnia legii. Cum am mai spus, la bază există multe similitudini între religie și sistemul legislativ, deci nu suntem chiar atât de diferiți. Iar izolarea ne va face și mai asemănători.

Totuși, chair dacă moravurile s-au schimbat mult de-a lungul timpului, este în decalog o prouncă, „Să nu precurvești!“, pe care dacă unii dintre răspândacii de coronavirus cu expunere publică ar fi respectat-o, azi aveam mult mai puține cazuri de îmbolnăvire.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE