Societatea noastră ar merita ca un supraviețuitor din Colectiv să intre în politică și să devină „penal”. I-aș înțelege gestul

Ar fi o bună răzbunare pe sistem, nu? În cazul Hexi Pharma judecata tărăgănează și șefii firmei care ne-au otrăvit bunii și părinții speră, de fapt, la prescripție, dar nu se abțin să ne facă morală.

Piedone ne dă lecții din închisoare și se pregătește să-și înscăuneze, ca șefii mafiei, copilul în locul lui.

Udrea pozează în victimă, vorbește despre „banii mei”, când s-a dovedit într-o groază de procese că sunt banii noștri. Niciun judecător nu i-a dat dreptate până acum, ea persistă în minciună. 

Ce să facă un părinte care și-a pierdut copilul la Colectiv? România nu i-a făcut dreptate, și nici nu sunt semne că se apropie momentul. Se face deceniul, oricâte lumânări ar aprinde în fața camerelor politicienii, ele nu țin de cald.

Părinții tinerilor din club se sting, se duc după copiii lor, gârboviți de atâta nedreptate. Decât neputincioși, vorbind singuri în fața unei cruci, mai bine se așază și ei lângă.

Trece imediat încă un 30 octombrie, nimic nu s-a schimbat, justiția doar răscolește palmele arse, de parcă ar fi o mătura știrbă ce răscolește în zeflemea frunzele cinismului nostru.

Urmărește-ne pe Google News