„Băieții răi”, ca factori ai noii politici externe americane. Cum ne pregătim pentru o lume „eliberată” de norme 

Observatorii și analiștii s-au grăbit să vadă în SNS moartea multilateralismului. Pentru „team Trump”, organizațiile internaționale (de tip UE, OSCE sau chiar… NATO) reprezintă ordinea trecutului: nu mai ai ce face cu ele, mai mult te încurcă. De fapt, Trump propune o diplomație a liderilor (carismatici și/sau autoritari) care discută direct „afaceri”, fără să se încurce prea mult de zestrea normativă a unor instituții „desuete”, de avizul unor birocrații inerte, sau de consultarea excesivă a „opiniei publice”. Lumea bazată pe reguli e plictisitoare și contraproductivă. Poți obține mai mult dacă schimbi regulile ad hoc, negociind totul și orice, oricând și oriunde, fără scrupule și povara unor „principii”.  

SNS recunoaște că SUA nu mai pot fi hegemonul mondial. Nu face asta pe un ton defetist, ci afirmând că autolimitarea în stilul doctrinei Monroe e o alegere oportună. America ar putea fi liderul global, numai că nu-și mai propune așa ceva, întrucât asta nu-i servește interesele. Protejată de cele două „frumoase oceane” (cum le spune DJT), America va acționa militar doar acolo unde ceva îi lezează obiectivele strategice. A lovit infrastructura nucleară a Iranului. Se pregătește, prin bombardarea de vase și confiscarea de petroliere, să slăbească guvernul din Venezuela. În aceeași logică, ar vrea o înțelegere cu Putin (care să fie acceptată și de ucraineni) pentru ca afacerile să înflorească. De fapt, de dragul afacerilor, al profitului maximizat, merită să ștergi cu buretele orice (de pildă istoria, memoria, legile și obligațiile morale) de vreme ce o națiune e cu atât mai respectată cu cât e mai bogată. 

Dacă ne uităm mai bine la textul SNS, Trump vrea de fapt să reinventeze multilateralismul. El reformează ONU creând un alt Consiliu de Securitate în afara lui. Nu mai e nevoie de G7 sau de OCDE, adică de consensul politic al democrațiilor super-industrializate, ci de un format unde liderii tari ai țărilor mari (SUA, China, Rusia, India, Turcia etc/) să tranșeze dosarele actualității după cum îi taie capul. În numele realismului cinic și tranzacționist, Trump ne propune o lume în care UE se desface în bucăți – contează doar campionii: Germania, Franța, Italia – iar NATO e o cooperativă de prestări servicii militare contra cost. 

Avem o mică problemă: dictatorii (Xi, Putin, Erdogan, Modi etc.) vor fi fericiți cu noua ordine propusă de Trump. America iese foarte bine: e cel mai respectat băiat rău din clubul băieților răi. Ce se întâmplă însă cu UE și NATO, cu democrațiile liberale, cu aliații mai mici și cu valorile libertății, în numele cărora s-a profilat pax americana? E clar că ele se vor reinventa, cu mari sacrificii, pentru ca statele lor membre să supraviețuiască: relația transatlantică va părea relativ funcțională. Nu știm cum va schimba retragerea Americii realitatea strategică din Asia-Pacific. Se va adăuga Japonia clubului băieților răi? Se va alia Australia cu China? Cum va proceda Coreea de Sud? Va fi atacat Taiwanul de către comuniștii de la Beijing, dacă Putin obține recunoașterea teritoriilor ucrainene cucerite militar? Sunt întrebări legitime, la care e deocamdată greu de răspuns, fie și sumar. 

Ipoteza mea este că legitimarea necondiționată și mercantilă a dictaturilor de către America va duce mai toți clienții SUA către dictaturi. Nu văd lumea arabă sau Africa subsahariană apropiindu-se de UE și de SUA în condițiile generate de neo-izolaționismul american. Ele vor juca cu China, Rusia, Iran, Turcia, așa cum au făcut-o și până acum, dar de data asta cu mult mai mult entuziasm și cu titlu oficial. Cu alte cuvinte, politica lui Trump are toate șansele să slăbească Occidentul și să fortifice BRICS+, a cărui ideologie antioccidentală va fi camuflată sub ipocrizia unei noi antante cu SUA. Și mai clar spus: slăbirea Occidentului euro-american nu are cum să întărească poziția și influența SUA pe eșichierul global.

Reciproca e mai curând valabilă. Sigur că prezenta administrație de la Washington va fi urmată de o alta, așa cum midterm elections din noiembrie 2026 ar putea aduce în Senat și Camera Reprezentanților o majoritate democrată, ceva mai respectuoasă cu propriul leadership mondial bazat pe valorile libertății. Fără să fie ireversibile, mutațiile provocate de ADN-ul trumpist în corpul diplomației americane vor lăsa totuși urme serioase. Să nu le luăm ca pe niște sechele (asta ar implica o „demodată” judecată morală), ci ca pe niște fapte care ne obligă să ne adaptăm, adică să ne schimbăm la rândul nostru abordarea și, poate, prioritățile. Din fericire, nu trebuie să creionăm zisa adaptare doar la București. Dileme similare au toate statele UE și NATO, așa că principala noastră urgență e aceea de a menține flancul estic în topul preocupărilor acestor organizații.

Foto: Profimedia

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE