Toate aceste lucruri care nu ne deranjează

Că mai există PSD și este principalul partid politic din România, o țară pe care a ținut-o în subdezvoltare economică și morală decenii la rând.

Că societatea e călărită de la pădure. Că serviciile sunt nereformate, cu damf securistic. Iar Securitatea nu era o turmă de patrioți, ci miliția personală a unui dictator sinistru.

Că educația e moartă și ministrul David îi batjocorește și cadavrul. Că nu mai există respect față de lege, față de carte, față de celălalt, față de codul rutier.

Preferata mea: că nu știm să urcăm și să coborâm dintr-un tramvai fără să ne dăm cap în cap și să ne înjurăm de morți și răniți. Înainte să intrăm în Schengen, era bine dacă învățam să intrăm într-un tramvai fără să fim giboni.

Că Bucureștiul în chiar centrul lui arată ca Bronxul de odinioară. Jegul. Drogurile. Bețivii care deșartă bășica udului unde apucă.

Că se caută prin gunoaie într-o veselie, lăsând în urmă o mizerie care favorizează viața șobolanilor. Pe când o ciumă?

Că hoții fură fără consecințe. Că nu avem justiție, spitale fără nosocomiale și școli care au făcut pasul spre secolul XXI. Cine sunt „vedetele”, modelele, că strângi o sută la un loc și tot nu scoți de un om întreg, cu cap, inimă, coloană, obraz.

Că orașe întregi sunt ruine și sate întregi sunt abandonate. Că înghit cultele bani cu ghiotura și întorc în societate evul mediu timpuriu.

Că milioane de oameni au fost pur și simplu abandonați, uitați și disprețuiți – și scuipați din nou când se revoltă în cel mai stupid mod cu putință, îmbrățișând extremismul și antieuropenismul stimulat de Moscova. 

Că bugetăresc atâtea nule cu moft, sistemul de pile, cunoștințe, relații. Că șpaga ține loc de cultură națională.

Că practic nu există alternativă politică la actuala coaliție – alta decât marea alianță fascisto-național-ceaușistă, românii sunt originali și în excesele lor.

Că presa e câinele de companie al penalilor într-o proporție zdrobitoare. Că nu mai există decât o mână de ziare, semn clar de retard istoric sever.

Că a murit cultura dialogului și prosperă industria hulei și a flegmei. Procentul înspăimântător de indivizi care trăiesc la propriu din ce își bagă în orificii pe videochat. Păcănelele ca mod de „viață”.

Că nu există politici publice coerente decât din întâmplare. Mamele minore. Uciderea femeilor. Traficul de persoane. Nesimțirea și neîncrederea ca valori fundamentale. 

Și deloc în ultimul rând, aplaudarea prostiei și trăirea strict în haită. Valahïa noastră cea de toate zilele. Selecția mereu negativă a cadrelor.

Dacă ne-ar deranja cu adevărat, le-am fi rezolvat. Dar unele sunt aici dintotdeauna și vor fi întotdeauna.

Pentru că durerea într-un loc anume e adevărata constituție a țării românești… 

Foto: Dumitru Angelescu

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE