Foto: Dr. Lupu
Cuprins:
Atunci când un pacient ajunge la medic pentru că a pierdut unul sau mai mulți dinți, tentația este să privească problema punctual: lipsește un dinte, deci trebuie înlocuit. În realitate, mai ales în cazurile complexe, lucrurile sunt rareori atât de simple.
Un implant nu există izolat de restul danturii. Contează osul în care va fi inserat, gingia care îl înconjoară, poziția dinților vecini, felul în care pacientul mușcă, spațiul disponibil pentru viitoarea coroană și, nu în ultimul rând, rezultatul pe care trebuie să îl ofere întreaga lucrare peste ani.
Tocmai această perspectivă schimbă implantologia dintr-o simplă procedură într-un proces de reabilitare orală.
La Clinica Dr. Lupu, cazurile în care trebuie refăcută o parte importantă sau chiar întreaga dantură sunt abordate pornind de la rezultatul final dorit. Implantul este una dintre piesele planului, dar nu este planul în sine.
Pentru pacient, implantul este adesea elementul cel mai cunoscut al tratamentului. Este și motivul pentru care multe dintre întrebările de la prima consultație se concentrează asupra lui: ce tip de implant va fi folosit, cât durează intervenția sau cât timp trebuie așteptat până la montarea dintelui.
Însă medicul trebuie să privească lucrurile într-o ordine diferită.
Pentru cine încearcă să înțeleagă ce este un implant dentar, explicația simplă este că acesta înlocuiește rădăcina unui dinte pierdut și este inserat în osul maxilar sau mandibular pentru a susține ulterior o coroană, o punte sau o lucrare protetică mai extinsă. Aceasta este și definiția de bază utilizată în materialele medicale pentru pacienți.
Dar într-o reabilitare orală complexă întrebarea importantă nu este doar dacă implantul poate fi inserat. Trebuie stabilit unde trebuie poziționat pentru ca viitoarea lucrare să funcționeze corect și să poată fi întreținută pe termen lung.
De aceea, în implantologia modernă, planificarea pornește tot mai mult de la viitoarea restaurare protetică, nu doar de la locul în care există suficient os. Acest principiu, cunoscut drept planificare ghidată protetic, este recomandat inclusiv în consensurile International Team for Implantology.
Două persoane care au pierdut același număr de dinți pot avea nevoie de tratamente complet diferite.
Un pacient poate avea suficient os și țesut gingival sănătos, în timp ce altul poate prezenta resorbție osoasă importantă. Unul poate avea dinți vecini sănătoși, altul poate avea mai mulți dinți compromiși care trebuie incluși în planul general de tratament.
De aceea, o reabilitare complexă începe cu diagnosticul, nu cu alegerea implantului.
În cadrul Clinicii Dr. Lupu, această etapă urmărește situația întregii danturi și stabilește ce poate fi păstrat, ce trebuie înlocuit și ce condiții există pentru viitoarea lucrare.
Investigațiile imagistice permit evaluarea osului și a structurilor anatomice importante, iar planificarea digitală poate ajuta la stabilirea poziției implanturilor în raport cu restaurarea finală. În implantologia actuală, CBCT-ul, scanarea intraorală și planificarea digitală sunt utilizate tocmai pentru o poziționare a implanturilor condusă de obiectivul protetic.
Abia după această etapă începe să se contureze tratamentul propriu-zis.
Există o diferență importantă între înlocuirea unui singur dinte și reabilitarea unui pacient care a pierdut majoritatea dinților sau are o dantură sever compromisă.
În primul caz, tratamentul poate fi relativ localizat.
În cel de-al doilea, medicul trebuie să ia în calcul întregul sistem: numărul și poziția implanturilor, modul în care va fi susținută lucrarea, relația dintre arcade, estetica viitorilor dinți și felul în care forțele de masticație vor fi distribuite.
În astfel de situații pot fi luate în calcul soluții diferite, de la mai multe implanturi individuale până la lucrări fixe susținute de un număr mai redus de implanturi, inclusiv concepte precum All-on-4 sau All-on-6.
Nu există însă o formulă care să poată fi aplicată automat tuturor.
Numărul implanturilor și poziția lor trebuie stabilite în funcție de anatomie, osul disponibil, tipul lucrării și particularitățile fiecărui pacient.
Una dintre situațiile frecvente întâlnite la pacienții care au pierdut dinții de mai mult timp este reducerea volumului osos. În asemenea cazuri, planul poate deveni mai complex.
Uneori implanturile pot fi poziționate folosind osul existent. Alteori poate fi necesară augmentarea osoasă înaintea sau simultan cu inserarea implantului. Evaluarea radiologică are tocmai rolul de a identifica osul disponibil și necesitatea unor astfel de proceduri suplimentare.
Important este că adiția osoasă nu ar trebui privită ca o procedură separată de restul tratamentului.
Scopul ei este să creeze condițiile necesare pentru poziționarea corectă a implanturilor în raport cu viitoarea lucrare. În cazurile cu defecte osoase extinse, recomandările de specialitate subliniază aceeași idee: augmentarea trebuie planificată pornind de la obiectivul protetic final.
Cu alte cuvinte, nu se reconstruiește os pur și simplu pentru a exista „loc pentru implant”, ci pentru ca implantul să poată ocupa poziția potrivită în ansamblul reabilitării.
Un aspect ușor de pierdut din vedere este că pacientul nu își dorește, în final, un implant.
Își dorește să poată zâmbi, vorbi și mesteca din nou firesc. Implantul este suportul care face posibil acest rezultat.
De aceea, componenta protetică trebuie gândită încă de la început. Forma viitorilor dinți, poziția lor, spațiul disponibil, relația dintre cele două arcade și posibilitatea de igienizare influențează inclusiv poziționarea implanturilor.
În cadrul unei reabilitări totale, această etapă devine cu atât mai importantă. Câțiva milimetri pot face diferența între o lucrare care se integrează corect în ansamblu și una care creează compromisuri funcționale sau estetice.
A privi implantologia doar prin prisma intervenției chirurgicale înseamnă, prin urmare, să vezi doar jumătate din tratament.
Pentru pacienții care trebuie să își refacă întreaga dantură, timpul reprezintă adesea o preocupare importantă.
Nimeni nu își dorește să petreacă o perioadă lungă fără dinți ficși, mai ales atunci când viața profesională și socială continuă în paralel cu tratamentul.
În anumite cazuri atent selectate, implanturile pot fi încărcate imediat sau într-un interval foarte scurt cu o lucrare protetică provizorie. Protocoalele de încărcare imediată sunt bine definite în implantologie, însă selecția pacientului și condițiile locale sunt esențiale pentru alegerea lor.
Asta nu înseamnă că procesul biologic de integrare a implanturilor este „sărit”.
Lucrarea provizorie permite pacientului să aibă dinți ficși în perioada de vindecare, în timp ce etapa definitivă este realizată ulterior, conform evoluției cazului și planului stabilit.
În alte situații, poate fi mai sigur să se aștepte înainte de încărcarea implanturilor. Protocoalele diferă tocmai pentru că tratamentul trebuie adaptat condițiilor fiecărui pacient.
Clinica Dr. Lupu lucrează cu sisteme de implanturi precum Straumann® și INNO, însă într-o reabilitare complexă brandul implantului nu este singurul element care determină rezultatul.
La fel de importante sunt diagnosticul, poziționarea tridimensională, stabilitatea obținută, calitatea țesuturilor, proiectarea lucrării protetice și modul în care pacientul va putea menține igiena după tratament.
Un sistem bun de implanturi nu poate compensa un plan incorect. În schimb, atunci când toate componentele sunt privite împreună, implantul devine ceea ce trebuie să fie: fundația unei restaurări construite pentru situația concretă a pacientului.
Dacă ai nevoie de un implant dentar sau de o reabilitare orală complexă, o consultație la Clinica Dr. Lupu poate fi primul pas pentru stabilirea unei soluții potrivite situației tale.
Clinicile Dr. Lupu
contact@drlupu.ro | www.drlupu.ro