Cristi Costache, despre modul îngrijorător în care se transformă fotbalul nostru. În așteptarea campioanei unei mari uimiri!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mărturisesc că nu agreez, ba, dimpotrivă, titlurile de mondenități gen „Șoc! La asta chiar nu te-ai fi așteptat!”. Admit însă că posibilitatea ca AS Ardeal Tg. Mureș, o echipă cu doar șapte ani de existență, să devină campioană a României chiar este o știre care merită un asemenea titlu bombastic! Bun de împrumutat și unei alte premiere: o echipă apărută de nicăieri, nou-promovată pe deasupra, recuperează, în doar 12 etape, cele 13 puncte care o despărțeau, la finele turului, de campioana en titre și trece în frunte cu două puncte avans!Cu doar patru etape rămase până la finiș, ardelenii au și varianta unui meci egal, rezultatele directe cu Steaua ajutând-o să ia în calcul și un pas greșit. N-ar mai fi mult, deci, până la consemnarea unei imense surprize, cu toate că, pentru a fi foarte exacți și fără a intenționa să știrbim din meritele echipei lui Ciobotariu, am zice mai degrabă că Steaua ar pierde campionatul, nu că l-ar câștiga ASA! Am arhiva, oricum, un al șaselea titlu câștigat de o „provincială”, după CFR Cluj (2008, 2010, 2012), Unirea Urziceni (2009) și Oțelul Galați (2011), în ultimele opt ediții, un (alt) semn mai mult decât evident că fotbalul nostru se transformă radical.S-ar fi spus, altădată, că „se bulversează ierarhii”, „se sfărâmă mituri”, „se șterg tradiții” etc. O fi câte puțin din toate acestea, dacă ne aducem aminte că, timp de 17 ani (1991-2008), până la explozia CFR-ului, doar cele trei nume mari din Capitală, Steaua, Dinamo și Rapid, se încoronaseră campioane. Răscolind și mai mult istoria, timp de 38 de ani (1970-2008), doar trupa marelui Dobrin, FC Argeș, și fosta „campioană a unei mari iubiri”, Universitatea Craiova, (ambele, dispărute între timp!) reușiseră, în șase rânduri, să spargă supremația Bucureștiului!Paradoxurile din prezent demitizează, însă, amintitele formule tradiționale. Steaua, singura echipă românească aflată pe profit, capabilă să mai și achite „datoriile” către patron, e chinuită de o echipă, cea din Tg. Mureș, ținută în viață mai mult din bani publici, dar care, și așa, acumulează probleme financiare serioase. Lista ciudățeniilor continuă cu ajutorul consistent oferit de către arbitri – atenție! – unei nou-promovate sau cu ignorarea de către FRF a unui caz de corupție, Avram-Țerbea, concluzionat în justiție, nu și în plan sportiv! Cârcotașii de serviciu ar putea lega parteneriatul dintre forul de la București și oficialitățile din Târgu Mureș, în problema Centrelor de Excelență, de faptul că, înființată relativ recent, mai mult în scop electoral, „AS Ardealul” nici n-ar fi avut dreptul - luând calcul schimbarea de societate și denumire, produsă în 2013 - să promoveze, vara trecută, în Liga I! Implicit, să acceadă acum în cupele europene. Ca să fim însă realiști, în contextul economic actual parcă ajungi să accepți, mai degrabă, asemenea „cristiane” îndoielnice printre legi decât să tot consemnezi disparițiile „curate” ale atâtor echipe.
Cu un singur antrenor, Gâlcă, pe bancă, de-a lungul aproape întregii competiții, o rara avis azi!, Steaua s-a văzut depășită în cele din urmă de o echipă care a cunoscut destule contracții, materializate și în angajarea a trei tehnicieni, Falub, Pustai și Ciobotariu. Ultimul, ca fapt divers, deja câștigător cu ASA al jumătății de sezon din 2015, îmbracă pentru a doua oară „tricoul galben”, după ce a terminat în postură de lider, cu Dinamo, și turul ediției 2011-2012. Îi lipsește premiul cel mare, titlul la „general”, de care îl desparte acum doar un vârf de gheată!
Și la nivel de staff administrativ, spre deosebire de Steaua, ASA a avut parte de fricțiuni, în ciuda comenzii unice a viceprimarului Claudiu Maior. Nemaivorbind despre interesul de dată recentă al DNA față de finanțarea, cică ilegală, a echipei de la bugetul local... „Insensibil” la toate aceste argumente, clasamentul cântă cu Ardealul!În sprijinul ideii că ASA ar deveni, în caz de succes, o campioană atipică s-ar mai putea aduce și alte dovezi. Comparativ cu surprizele precedente (culmea, una a sucombat deja, celelalte două sunt deja cu un picior în eșalonul secund, dar fiecare, separat, a câștigat din puținele prezențe în competițiile continentale mai mult decât au agonisit, de exemplu, la un loc, fostele glorii, Dinamo și Rapid, în toată istoria lor europeană!), mureșenii n-au un investitor privat, asemenea CFR-ului sau Unirii, cândva, dar, spre deosebire de Oțelul de atunci și de acum, sunt ținuți în brațe de oficialitățile locale. Niciuna dintre celelalte trei n-a reușit performanța de a recupera o asemenea diferență uriașă de puncte, dar, în contrapartidă, niciuna n-a avut viitorul imediat atât de incert precum ASA acum, chiar înainte să fi triumfat!
Cu tot respectul pentru echipa lui Ciobotariu, ASA nu poate constitui un model de urmat. Nici din punct de vedere al „construcției” (gen Viitorul, să spunem), nici din cel al investițiilor (cazul, din trecut, al CFR-ului sau al Stelei, în general). Dacă mai punem în balanță și recenta știre că inclusiv contracandidata târgmureșenilor, Steaua, ar putea fi abandonată de actualul patron, devoalăm imaginea unor ierarhii conjuncturale și a unui eșafodaj fotbalistic șubred rău. Poate construi/investi cineva pe o asemenea caricatură de „fundație”?
Ăsta ar fi unul dintre multele motive de reflecție ale FRF și LPF, prima, preocupată excesiv de trâmbițatele „centre de excelență”, dar detașată, condamnabil, de adevăratele probleme: revizuirea regulamentelor proprii, proiecte pentru o legislație favorabilă fotbalului, campanii concrete pentru atragerea investitorilor etc. Nici măcar investiția minimală a oastei de strânsură a lui Burleanu, în descoperirea și creșterea unor potențiale mari talente, nu s-ar amortiza în cazul în care i-am integra pe așteptații urmași ai lui Hagi et co. în același sistem revolut.
