Libertatea: Vă mai aduceţi aminte de adversara Nadia Comăneci?
Nellie Kim: Evident, cum aş putea s-o uit! Era o gimnastă redutabilă, foarte bine pregătită, foarte talentată. Într-un cuvânt, un adversar demn de luat în seamă, care ne punea mari probleme.
Vă temeaţi să concuraţi împotriva Nadiei?
Nu, eu nu mă temeam de nimeni. Ba, mai mult, faptul că Nadia obţinea rezultate remarcabile mă ambiţiona şi pe mine să-mi îmbunătăţesc calitatea exerciţiilor.
Cum era Nadia ca persoană, în afara sălii de gimnastică?
Atunci nu am cunoscut- o foarte bine. Mai târziu, când ne-am revăzut la diferite competiţii sau cu alte ocazii, am descoperit în Nadia o persoană foarte drăguţă, foarte sociabilă.
În 1977, la Europene, echipa României s-a întors de urgenţă acasă din ordinul fostului dictator Nicolae Ceauşescu, care se enervase că gimnastele române nu erau arbitrate corect. Vă mai aduceţi aminte acel moment?
Am aflat şi noi de acest episod, dar mai multe amănunte nu ştiu să vă dau.
Azi, vorbiţi des cu Nadia la telefon?
Din păcate nu, dar mi-aşdori să ne auzim mult mai des.
Vă gândiţi să-i faceţi un cadou special de ziua ei?
Încă nu m-am gândit la un cadou anume, dar vă pot spune că în onoarea zilei ei de naştere am băut un pahar cu şampanie. Îi doresc Nadiei multă sănătate şi succes în tot ceea ce va face de-acum înainte în viaţă.
Nellie Vladimirovna Kim, născută la Şurab (fosta URSS), din tată sud-coreean şi mamă tătăroaică, a cucerit trei medalii de aur şi una de argint la JO 1976, când Nadia obţinea primul 10 din istoria acestui sport, la paralele. Practic, Kim a strâns tot ce rămânea pe urma româncei. De asemenea, a obţinut două titluri la JO din 1980. În plus, Kim are primul zece din istoria gimnasticii la sărituri şi la sol. În 1979, Kim a învins-o pe Nadia, accidentată la mână, la individualul compus de la Mondiale.