Primul dintre ei a fost Josef Uridil. Idolul tribunelor în perioada în care a activat ca jucător la Rapid Viena şi, mai apoi, actor de film, Pepi Uridil a fost învestit în funcţia de selecţioner al României la 14 mai 1934. Austriacul a fost adus special pentru Cupa Mondială din acel an, la care tricolorii tocmai se calificaseră, după un 2-1 epuizant, la Bucureşti, cu Iugoslavia. “Odihnă, viaţă liniştită şi 30 de minute de cultură fizică pe zi, iată de ce are nevoie echipa voastră”, a decretat, la preluarea naţionalei, Uridil. Acesta a stat pe bancă doar la meciul cu Cehoslovacia de la CM 1934, pierdut de români cu 2-1. Apoi a plecat în ţara natală, pentru a se ocupa de afaceri, el deţinând propria marcă de bere, Uridil, şi un brand de zahăr, Kracheln!
Cuprins:
La un an distanţă, şefi federaţiei noastre au apelat la serviciile lui Josep Wana, un alt tehnician din Ţara Valsului. Adus ca a cincea roată la căruţă, a funcţionat într-o Comisie de Selecţie din care mai făceau parte, printre alţii, Theodor Davila, Costel Rădulescu şi Alexandru Căpăţână, austriacul a stat pe bancă la meciurile din Cupa Balcanică, disputate în 1935, la Sofia (Bulgaria). Atunci, România a pierdut jocurile cu Iugoslavia, 0-2, şi cu Bulgaria, 0-4 şi a remizat, 2-2, cu Grecia, terminând competiţia pe ultimul loc! Evident, după acest dezastru total, austriacul Josep Wana a fost demis.