‘N-am fost un vanzator, am fost un cumparator!’

Are 60 de ani, s-a separat de fotbal. Aproape complet. “Mi-a ajuns. Nu ma mai intereseaza fenomenul!”, spune Vasile Ianul, fostul presedinte al “cainilor” din anii ‘90. “Sunt prea batran, prea bolnav si prea incercat de viata”. In ultimii ani a avut probleme grave de vedere. Se grabeste sa plece la tratamentul de dupa-amiaza. Discutia despre povestile din jurul “dublei” de acum 13 ani, dintre Dinamo si OM, se leaga greu, dar se leaga. “Sa vorbeasca altcineva. Eu sunt prea mic!”. E ironic, dar aspru, ca o lama de cutit. Se simte insa, ca nu s-a departat de “fenomen” atat cat ar vrea sa dea de inteles.

Libertatea: Domnule Ianul, ce va mai amintiti de dubla cu Marseille?
Vasile Ianul: Ne-am batut cat am putut noi de bine! In echipa lui Alexandru Moldovan erau atunci numai copii de 22-23 de ani.

„Nu mi-era frica de nemti sau de francezi”

Daca eliminati pe Marseille, era vorba ca vine un sponsor mare la club…
Asta v-au spus jucatorii… Inainte de toate era foarte dificil atunci sa accezi in fazele superioare ale Cupei Campionilor. Nu era ca acum, cu grupe, in care poti sa dezvolti “strategii”… Era “care pe care”, cine era mai bun, se califica mai departe. Pe scurt, fotbalistii aveau promisi cate 30.000 $, in total 600.000 $, adica 33% din suma de 2.000.000 $ pe care am fi primit-o de la forul continental. Daca ar fi eliminat pe OM, ar fi castigat cea mai mare prima din viata lor. Nu vazusera niciodata atatia bani la un loc…

Cum au fost meciurile?
La Bucuresti, pe 23 august, am jucat foarte bine. A fost doar 0-0, pentru ca Selymes si Hanganu au ratat sanse imense. Prostovanul de Hanganu a avut o sansa unica, la o centrare impecabila a lui Kadar. Pacat ca n-am batut! Oricum, lumea fotbalului de la noi a realizat ce rezultat mare facusem abia cand Marseille a castigat editia din acel an a Cupei Campionilor…

La Marseille?
Si acolo am ratat, la 0-0, prin Gerstenmajer. Apoi, la 1-0, dupa primul gol al lui Boksic, am renuntat definitiv la aparare, ne-au prins descoperiti si ne-au dat si golul doi. Ce echipa era acolo, cu Barthez, Desailly, Angloma, Boli, Sauzee, Boksic, Pele… Sapte din marseillezi au fost campioni mondiali…In orice caz, daca ne-am fi calificat, ar fi fost ceva unic pentru Romania…

Da-le Doamne o victorie!

Ce relatii ati avut cu Bernard Tapie?
Ca intre doi presedinti de mari cluburi europene. Acasa ne-am comportat excelent la toate capitolele, de la tinuta pana la protocol. Ne credeau picati de pe craca, dar am demonstrat ca nu era chiar asa. Ne-au laudat peste tot si ne-au primit la fel de frumos in Franta…

In tara se vorbeste ca ati fi “capitulat” in fata lui Tapie…
Prietene, sa stii de la mine, Ianul nu a fost niciodata un vanzator, am fost mereu un cumparator! Am cumparat toata Europa… Nu mi-era mie frica de nici un neamt, de nici un francez… ca sa “capitulez”. Eu eram Ianul. Si atat!

Ce le transmiteti dinamovistilor?
Eu am tinut mereu cu jucatorii. Inainte de oricine, lor le transmit noroc. Da-le Doamne o victorie!

Cine e Vasile Ianul?

Vasile Ianul a jucat fotbal la Gloria Bistrita si la Poli Iasi, pe postul de stoper. A aparut o data si in tricoul nationalei. A absolvit Facultatea de drept si a profesat ca avocat in baroul Iasi. A fost apoi arbitru si presedinte al clubului Politehnica. La Dinamo a ajuns in 1984, fiind numit sef al sectiei de fotbal. In 1992 a fost ales presedintele clubului, post pe care l-a ocupat pana in1994. Ianul a fost condamnat, la 10 mai 1999, la 12 ani de inchisoare pentru inselaciune si obligat la plata sumei de 1,2 milioane $ daune. In ianuarie 2002, a parasit definitiv penitenciarul Jilava din cauza unor grave probleme medicale. 2,3 milioane $ e suma de care Ianul a fost acuzat ca a prejudiciat clubul Dinamo. “Eu sunt campionul cauzelor pierdute, mereu am crezut ca e ceva bun in orice chestie rea. Nu pot sa dau vina pe nimeni azi, pentru ca eu eram presedinte la Dinamo, eu eram barosanul, si conduceam tot, eu am facut totul acolo. N-am avut prieteni in fotbal”, spune Ianul.

Cupa Campionilor Europeni 1992/ 1993

Dinamo – Olympique Marseille 0-0

21.10.1992 – Bucuresti. Stadion: National. Spectatori: 45.000. Arbitru: Mikkelsen (Danemarca).
Dinamo: Tene – Jercalau, Mihali, Cheregi, Selymes – Kadar (65 C.Pana III), D.Timofte, Gerstenmajer, D.Munteanu – Hanganu, Demollari (79 Mensah). Antrenor: Alexandru Moldovan.

Marseille: Barthez – Angloma, Boli, Desailly, Di Meco – Sauzée, Deschamps, Thomas (46 Eydelie), Casoni – Völler, Abedi Pelé. Antrenor: Raymond Goethals.

Olympique – Dinamo 2-0

4.11.1992 – Marseille. Stadion: Velodrome. Spectatori: 25.000. Marcator: Boksic (32, 67). Arbitru: Pezzella (Italia).
Marseille: Barthez – Amoros (66 Eydelie), Boli, Desailly, Casoni – Sauzée, Deschamps, Abedi Pelé, Durand – Völler (70 Di Meco), Boksic. Antrenor: Raymond Goethals.

Dinamo: Tene – Jercalau, Mihali, Cheregi, Selymes – Kadar, D. Timofte, Gerstenmajer, D. Munteanu – Hanganu (70 Mensah), Demollari (9 C. Pana III). Antrenor: Alexandru Moldovan.

Au fost niste meciuri in care Dinamo a jucat foarte bine si in care doar nesansa a facut sa fim eliminati de o echipa foarte puternica. De fapt, in anul acela Olympique avea sa castige trofeul, lucru care vorbeste de la sine despre forta francezilor. Eu zic ca in acel an am iesit cu capul sus din Europa.
Dorinel Munteanu

Presa franceza il considera la acea vreme pe Daniel  Timofte drept cel mai valoros jucator dinamovist, pentru ca jucase la Uerdingen. In meciul tur, el l-a anihilat pe Boksic (aici in stanga). In retur, Jercalau nu i-a mai facut fata croatului

Urmărește-ne pe Google News