Libertatea: Cum aţi trăit meciul?Petre Cozma: E foarte greu de spus în cuvinte. N-aş dori la nimeni să fie în situaţia mea. Am avut emoţii mari, iar bannerele acelea cu “Marian, iartă-ne!”, montate de organizatori în tribune, m-au făcut să-mi dea lacrimile. Ce mai, meciul m-a răscolit.
Ce părere v-a lăsat Veszprem?
O echipă foarte tare. Acum mi-am dat seama că e lejer în primele patru din Europa. Cei de la Veszprem păreau nişte stânci în defensivă, pur şi simplu nu aveai cum să treci de ei. Iar pe contraatac au făcut ravagii. Au fost de neoprit. O singură acţiune de contraatac au ratat în tot meciul, iar jucătorul care a irosit ocazia îşi trăgea pumni în cap de supărare. Am văzut la ei o determinare extraordinară.
Dar HCM Constanţa?
Copiii au făcut tot ce este omeneşte posibil să rămână în meci. S-au bătut cu adversarii, au încercat toate variantele posibile, dar atât au putut. Din păcate pentru băieţii de la Constanţa, au avut în faţă un adversar mult prea puternic. I-am simţit că au jucat cu o greutate în spate, pentru că una e să joci un simplu meci în cupele europene şi alta e să evoluezi contra echipei lui Marian Cozma.
La finalul jocului aţi vorbit cu cei de la Veszprem?
Bineînţeles, am vorbit cu toată lumea, şi cu cei de la HCM, şi cu cei de la Veszprem. Pe cei de la Veszprem i-am aşteptat la aeroport, când au venit, am stat mai mereu în preajma lor şi după meci m-au invitat la ei la hotel să mai stăm de vorbă. Sunt nişte oameni minunaţi. Toţi jucătorii m-au îmbrăţişat şi m-au îmbărbătat. Cel puţin Jamali, când m-a luat în braţe, mi-au trosnit oasele. Şi am şi eu o greutate, nu sunt prea mic. La final, mi-au transmis că mă aşteaptă cât mai curând la un meci de-al lor din Ligă.
Conducătorii clubului Veszprem au făcut un gest impresionant în dimineaţa partidei. Ei au luat legătura cu Petre Cozma şi împreună au mers la mormântul lui Marian Cozma, unde au dus flori şi au aprins lumânări.
“Conducătorii lui Veszprem m-au rugat să merg cu ei la mormântul fiului meu. Acolo, pe capacul de la criptă, au făcut un număr 8 (n.r. – numărul purtat de Marian la Veszprem) uriaş din lumânări pe care, apoi, le-au aprins. Au început să plângă şi să-mi spună că Marian există, pentru ei el n-a murit. Vă daţi seama ce-a fost în sufletul meu”, ne-a mărturisit Petre Cozma.