Xavier Thévenard, cel care l-a bătut pe Robert Hajnal la UTMB: ”Muntele pentru mine este un mod de viață”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deținător al Marelui Șlem Ultra Trail du Mont Blanc (a câștigat UTMB, TDS, CCC, OCC), cu un palmares impresionant în cursele montane desfășurate pe distanțe lungi, monitorul de schi Xavier Thévenard (31 de ani) este un fost biatlonist îndrăgostit de munte care aleargă trail de la 7 ani.
În 2018, a strâns 11.854 de km și 378.320 de metri diferență de nivel pozitivă – alergare, bicicletă, schi. În acest an, a câștigat Ultra Trail du Mont Fuji și 90km du Mont-Blanc.
Libertatea: De ce ai trecut de la biatlon la alergare montană?
Am practicat biatlonul când eram mai tânăr, dar nu aveam continuitate în rezultate și nu puteam face asta la nesfârșit. Se intră greu în echipa națională de biatlon, efectivele sunt reduse. De la o anumită vârstă, dacă nu alergi sub culorile Franței trebuie să lași locul celor mai tineri, să aibă și ei o șansă.
M-am oprit la 18 ani, continuând însă cu shi fond pe distanțe lungi. Cel mai bun antrenament pentru schi și pentru biatlon pe care poți să-l faci vara este alergarea montană. Am practicat schi de la 7 ani, iar când nu mai aveam zăpadă alergam pentru a-mi menține condiția fizică. De fapt, am făcut trail încă din copilărie. Și acum mai fac iarna schi fond, este un sport înrădăcinat în mine. Cum apare prima zăpadă în spatele casei, îmi pun schiurile în picioare!
Ce reprezintă muntele pentru tine?
Muntele înseamnă dragostea de a fi afară în natură. Muntele este pentru mine un mod de viață. Noi, oamenii, suntem ființe vii și, ca toate celelalte ființe vii ale acestei planete, venim din mediul natural fie că ne place sau nu. Iar astăzi, cu stilul nostru de viață, cu societatea de consum în exces pe care am construit-o, ne-am pierdut sensul vieții.
Modelul actual de societate ne scoate complet din mediul natural. Nu suntem făcuți să stăm în spatele unui ecran de calculator, într-un stres continuu în fiecare zi. La bază, suntem cu toții vânători și culegători, obișnuiam să trăim într-un mediu sănătos. Să ne deplasăm, să ne mișcăm, sunt activități ancorate în noi. Oamenii trebuie să se regăsească în acest univers magic care este natura. Nevoia de libertate, de aventură, este baza existenței noastre.
Care ar fi strategia victorioasă într-un ultra?
Nu cred că există o rețetă magică! Trebuie experimentat și apoi analizat ce funcționează, ce nu funcționează. Cred că gestionarea ritmului, a dietei, precum și pregătirea fizică și psihică sunt primordiale pentru un ultra reușit. Ultramaratonul montan este o disciplină foarte diferită de toate celelalte sporturi, de alte competiții.
Este singura în care ești conștient de adversari, de jocurile lor, dar în care trebuie să ignori în totalitate adversitatea. Dacă scopul este ajungi la finiș, trebuie să o faci având cât mai multă plăcere pe traseu și acumulând cât mai puțină oboseală. Nu trebuie să lupți cu unul sau cu altul. Gândindu-te prea mult la rezultat și la confruntarea cu ceilalți pierzi foartă multă energie fizică și psihică, resurse indispensabile în probele ce se dispută pe distanțe foarte lungi.
Nu trebuie uitat că primul adversar al tău ești chiar tu. În ultra, valorile fundamentale sunt răbdarea și felul cum gestionezi cursa.
Anul trecut ai făcut 11.854 de km și 378.320 de metri diferență de nivel pozitivă (alergare, bicicletă și schi). Asta ar trebui să facă toți ultramaratoniștii – mult volum și multă diversitate?
Lumea mă clasează, pentru că am avut rezultate în curse lungi, ca fiind ultramaratonist. Dar eu nu mă consider asta. Eu sunt un om de munte, o persoană căruia îi place să-și petreacă timpul în aer liber, nu un atlet, un alergător în sensul pur.
Îmi practic activitatea în funcție de sezon, de nevoi, de starea vremii. Nu încerc să fiu campion mondial la antrenament. Caut, normal, să fiu bun în ce privește obiectivele mele, să mă dezvolt prin sport, asta am făcut mereu. Echilibrul vieții este, din punctul meu de vedere, esențial pentru a reuși în sport. Să fac lucruri în contradicție cu aceste convingeri nu are sens, deci nu poate fi eficace.
Motivația profundă este cea care dă forță. Trebuie să fii de acord cu tine, să știi și să înțelegi de ce practici această activitate. Pentru mine, nu are sens să urmez un plan de antrenament, dacă la bază nu sunt convins că ar putea funcționa. Fiecare are metodele lui, toți suntem diferiți.
În 2018, la startul UTMB, i-ai avut alături pe Jim Walmsley și pe Kílian Jornet, dar niciunul nu a ajuns lângă tine pe podium. A fost în schimb Robert Hajnal. Ce crezi despre cursa făcută de ”necunoscutul” român?
Pentru mine, Robert Hajnal nu a fost un necunoscut. Nu poți fi necunoscut când ești un alergător care a terminat pe locul 15 la Campionatul Mondial. El și-a făcut propria cursă și nu pe a celorlalți, a fost răbdător, și cred că asta este un atu puternic, un avantaj mare, pentru a reuși un ultra.
Ultramaratonul montan nu este o disciplină care trebuie bagatelizată. Ceea ce cerem de la corpurile noastre în timpul unui ultra nu este ceva foarte normal. Avem nevoie să ne adunăm toate forțele, atât fizice cât și mentale, înainte de a ”ataca” o asemenea cursă. Iar cei care înainte de start au în jurul lor un mediu stresant nu reușesc asta.
Cred că la UTMB 2018, unul din avantajele lui Robert Hajnal față de ceilalți alergători Elite, a fost faptul că a fost mai puțin solicitat din acest punct de vedere.
