O expediție arheologică în apele Mării Mediterane a dus la descoperirea celei mai vechi epave din lume, în Turcia. Ambarcațiunea, de aproape 5.000 de ani vechime, provine din Epoca Bronzului timpuriu, o perioadă contemporană cu ridicarea Marii Piramide din Egipt.
Epava a fost localizată în apropierea țărmului insulei Kekova, situată în regiunea Antalya din sudul Turciei. Rămășițele navei se află pe o pantă subacvatică, la o adâncime relativ redusă, de numai 30 de metri sub nivelul mării.
Echipa de cercetători coordonată de profesorul Hakan Öniz, de la Universitatea Akdeniz din Turcia, în cadrul Asociației de Arheologie Mediteraneeană, a descris situl drept o veritabilă capsulă a timpului, relatează BBC.
„Epava este o capsulă a timpului pe fundul mării”, a spus Öniz.
În urma proceselor naturale de erodare, structura din lemn a vasului lung de aproximativ 10 metri nu s-a conservat. Cu toate acestea, încărcătura sa a rămas aproape intactă.
La fața locului au fost cartografiate trei ancore masive din piatră și peste 30 de recipiente mari din ceramică, cunoscute sub numele de amfore.
Absența materialului lemnos a împiedicat utilizarea datării clasice cu radiocarbon. Pentru a stabili vârsta sitului, arheologii au analizat detaliile morfologice ale vaselor din ceramică.
Amforele de la Kekova prezintă caracteristici constructive specifice: două mânere laterale, o proeminență în zona de mijloc și o bază plată. Acest stil corespunde vaselor folosite în Egipt și Orientul Mijlociu în perioada 2700-2400 î.Hr.
Scafandrii au reușit recuperarea recipientelor din ceramică pentru a le supune etapelor de conservare și analiză de laborator, după ce au petrecut mii de ani sub apă.
„Comparând tehnicile de decorare..., putem spune cu siguranță că epava noastră datează din Epoca Bronzului timpuriu. Acest lucru este 100% sigur”, au afirmat arheologii.
Dr. Karin Sowada, cercetător la Universitatea Macquarie din Australia, a analizat amforele din lut și a constatat că interiorul unora dintre ele adăpostește o cantitate însemnată de reziduuri vâscoase și lucioase.
„M-am uitat în interior și aproape că am leșinat. Nu-mi venea să cred cât de mult [reziduu] era vizibil. Nu erau doar câteva pete... o mare parte din acest material încă se păstrase”, a spus ea.
Investigațiile chimice curente încearcă să determine natura exactă a substanțelor transportate. Ipotezele principale vizează uleiul de măsline, vinul sau rășina de copac. Cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca recipientele să fi fost refolosite de-a lungul mai multor ani de comercianții din Antichitate.
„Este posibil ca [reziduul] să fie, de fapt, rezultatul reutilizării vaselor. Vreau să spun, aceste vase sunt uriașe, nu sunt obiecte pe care pur și simplu le expediezi undeva și apoi nu le mai vezi niciodată. Oamenii ar fi golit aceste vase la sosire și, eventual, le-ar fi folosit mulți, mulți, mulți ani”.
Nava comercială își începuse cel mai probabil călătoria dintr-un port de pe coasta estică a Mării Mediterane și naviga către orașul antic Troia sau spre comunitățile minoice din insula Creta.
Curenții puternici și vânturile din zona insulei Kekova au transformat sectorul respectiv într-un punct periculos pentru navigație, în zonă fiind identificate sute de epave din diverse epoci istorice.
Öniz spune că, atunci când se scufundă pentru a cerceta epava, primele sale gânduri se îndreaptă către viețile oamenilor care au avut legătură cu această navă.
„Suntem primii oameni care au atins aceste obiecte după 5.000 de ani. Ne gândim mereu la marinari... la cei care au produs amforele și la persoana care a transportat amfora pe umeri până la navă, precum și la femeile care își așteptau soții și care, din păcate, nu s-au mai întors”.
Descoperirea de la Kekova depășește recordul precedent deținut de o epavă găsită în apropierea insulei Dokos din Grecia, veche de aproximativ 4.200 de ani. În ceea ce privește cel mai vechi vas antic la care s-a păstrat și structura din lemn, recordul rămâne deținut de epava descoperită în Marea Neagră, în largul coastelor Bulgariei, având o vechime de 2.400 de ani.