Acte cu care se poate face dovada domiciliului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atunci când se dorește identificarea unei anumite persoane fizice se apelează de regulă la unul sau mai multe dintre atributele de identificare în spațiu a respectivei persoane, iar în primul rând ne referim la numele, prenumele, codul numeric personal și starea civilă a acesteia.
Cuprins:
Însă, pe fondul schimbărilor de ordin geopolitic care au intervenit în ultimele două decenii, în special odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, anumite noțiuni au suferit o serie de modificări juridice și chiar o reașezare în conștiința cetățenilor, iar în această categorie sunt incluse cetățenia, naționalitatea sau domiciliul.
Dacă în ceea ce privește celelalte atribute ale unei persoane fizice din România lucrurile sunt relativ clare, noi considerăm că, referitor la noțiunea de domiciliu, trebuie făcute câteva precizări importante. De aceea, în cele ce urmează îți vom spune ce este domiciliul și care sunt documentele prin intermediul cărora poți să faci dovada domiciliului în 2025.
Ce este domiciliul
Potrivit definiției pe care ne-o oferă art. 87 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod Civil, cu modificările și completările ulterioare, „domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”. Termenul de domiciliu este, alături de nume/prenume și stare civilă, unul dintre atributele de identificare în spațiu a unei persoane fizice prin menționarea unui loc precis, mai exact a unei adrese. Din punct de vedere etimologic, cuvântul domiciliu provine de la sintagma latină „domum colere”, care se traduce prin „casa pe care o locuiește cineva”. Așadar, domiciliul este un concept juridic. Prin locuință principală se înțelege locul unde un cetățean își stabilește o reședință permanentă, unde dorește să revină atunci când este absent. Anterior, art. 13 al Decretului nr. 31/1954 prevedea că „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde aceasta își are locuința statornică sau principală”.
De ce este important domiciliul
Domiciliul este considerat drept adresa legală al unui cetățean al României și este important într-un anumit context juridic datorită faptului că determină jurisdicția și legile aplicabile respectivei persoane în anumite situații legale. Și aici ne referim la drepturile și la responsabilitățile de ordin civil și/sau fiscal.
Stabilirea sau schimbarea domiciliului se poate face cu respectarea dispoziţiilor legislației naționale specifice în vigoare. Un aspect important este legat de intenția clară și conștientă a unei persoane de a face dintr-un anumit loc locuința sa permanentă. Aceasta poate fi demonstrată prin fapte, cum ar fi cumpărarea sau închirierea unei proprietăți, stabilirea de relații sociale și comunitare în acel loc și înregistrarea la adrese specifice.
Domiciliul este important deoarece, prin declararea lui ca locuință principală, o persoană fizică își poate exercita drepturile și libertățile cetățenești. De multe ori, domiciliul este asociat cu un sentiment de apartenență și de afiliere cu un anumit loc sau cu o anumită comunitate.
Singura locuință aflată în proprietate
Intenția de a stabili drept domiciliu permanent o anumită locuință este influențată de o serie de factori subiectivi, cum ar fi atașamentul emoțional și conexiunea cu acel loc. În forma de început a noului Cod Civil Român, cu referire la domiciliu, s-a folosit sintagma „principala așezare”. Aceasta este folosită și la art. 87, această expresie având un conținut mai larg, ceea ce o apropie mai mult de sensul autonom al noțiunii de domiciliu conferit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), relatează site-ul Juridice.ro.
În același timp, felul în care noțiunea de domiciliu este definită în Codul Civil Român ne dă de înțeles că legiuitorul prezumă că toți cetățenii români sunt proprietari a cel puțin două locuințe, și anume cea principală și cea secundară. Realitatea este alta, și anume că majoritatea cetățenilor au o singură locuință în proprietate, iar aceasta este domiciliul sau, altfel spus, locuința statornică. Există și situații în care aceștia nu dețin nici o proprietate, iar domiciliul este stabilit într-o locuință închiriată.
Domiciliul este locuința stabilă
Este important de știut faptul că, în doctrina juridică, noțiunea de stabilitate constă în faptul că domiciliul reprezintă locuința stabilă, statornică și principală a unei persoane fizice. Totodată, caracterul unic al unui domiciliu rezidă în faptul că, la un anumit moment, o persoană fizică nu poate să aibă decât un domiciliu. Dar, în situația în care cineva este proprietarul a două sau mai multor locuințe, doar una dintre acestea va putea avea valoare juridică de domiciliu. Această obligativitate derivă din funcția de natură social-juridică a domiciliului de a fi un mod de individualizare a persoanei, mai precizează sursa citată anterior. Această funcție servește în același timp și societății nu doar individului, iar de aici decurge și regula care spune că „difficile est sine domicilio esse quemquam” sau, altfel spus, este dificil ca o persoană sa nu aibă un domiciliu. Acesta se deosebește de noțiunea de reședință prin caracterul de stabilitate.
De câte feluri este domiciliul
În funcție de modul în care este stabilit, domiciliul este de trei feluri, și anume domiciliu de drept comun, domiciliu legal și domiciliu ales sau domiciliu convențional. De asemenea, dacă ne raportăm la teritoriul statului unde este situat domiciliul, acesta este de două feluri: domiciliu în țară și, respectiv domiciliu în străinătate. În sfârșit, domiciliul unei persoane fizice prezintă importanță în toate ramurile dreptului civil, iar dintre aceste domenii, pentru care domiciliul are un rol important, amintim domeniul capacității, al obligațiilor civile, cel succesoral și cel investițional.
Cu ce acte faci dovada domiciliului
Potrivit art. 27 alin. (1) din OUG nr. 97/2005, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, dovada domiciliului se poate face în 2025 cu unul dintre următoarele documente:
- Contractul de vânzare-cumpărare prin care sunt transmise toate dezmembrămintele dreptului de proprietate, situaţie în care cumpărătorii dobândesc, în drept şi în fapt, proprietatea întregului imobilul la data autentificării contractului la un notar public.
Eliberarea actului de identitate pentru persoana care este coproprietar al unui imobil se poate face în baza actului de proprietate asupra imobilului, fără a fi necesară declaraţia celorlalţi coproprietari. În cazul unui imobil deţinut în coproprietate nu este necesar ca declaraţia de primire în spaţiu a unei terţe persoane, să fie dată de toţi coproprietarii, ci numai de unul dintre aceştia, potrivit DPEPSC.PS2. Dacă imobilul a fost notat în cartea funciară ca locuinţă a familiei este necesar ca ambii soţi să-şi exprime consimţământul de primire în spaţiu a unei terţe persoane. Dacă imobilul nu a fost notat în cartea funciară ca locuinţă a familiei declaraţia de primire în spaţiu a unei terțe persoane poate fi dată de către unul dintre soţi.
- Contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în formă autentică la un notar public, în situaţia în care se transmite un dezmembrământ al dreptului de proprietate, poate să cuprindă o clauză de uzufruct sau de abitaţie viageră.
Notă:
- clauza de uzufruct:dacă nudul proprietar solicită eliberarea actului de identitate este necesară declaraţia de primire în spaţiu a uzufructuarului;
- în cazul în care uzufructuarul unui imobil solicită eliberarea unui act de identitate nu este necesară declaraţia de primire în spaţiu dată de nudul proprietar;
- în situaţia în care se solicită eliberarea actului de identitate de către o terţă persoană declaraţia de primire în spaţiu este dată de către uzufructuar;
- clauza de abitaţie viageră: atunci când cumpărătorul soţul/soţia şi copiii săi care locuiesc cu acesta solicită eliberarea actului de identitateeste necesară declaraţia de primire în spaţiu a persoanei care are dreptul de abitaţie viageră asupra întregului imobil; nu se solicită consimţământul persoanei în cauză atunci când şi-a rezervat dreptul de abitaţie asupra unei cote părţi din imobil.
- în cazul în care persoana care are dreptul de abitaţie viageră sau soţul/soţia şi copiii, părinţi şi persoane aflate în întreţinere care locuiesc cu acesta solicită eliberarea actului de identitate nu este necesară declaraţia de primire în spaţiu dată de cumpărător;
- în situaţia în care eliberarea actului de identitate se solicită de către o terţă persoană, este necesar, atât acordul cumpărătorului, cât şi cel al persoanei care are abitaţia viageră.
Dacă în conţinutul contractului de vânzare-cumpărare este stipulat în mod expres faptul că predarea-primirea imobilului se face pe bază de proces-verbal care face parte integrantă din contract, pentru a face dovada adresei de domiciliu, solicitantul actului de identitate trebuie să prezinte atât contractul cât şi procesul-verbal.
În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare este pierdut se solicită o copie de pe actul din arhiva instituţiei/notarului public unde a fost încheiat/autentificat sau, după caz, un duplicat al acestuia, conformă cu originalul.
- Contractul de vânzare-cumpărare, cu credit ipotecar , încheiat în formă autentică la un notar public.
- Contractul de schimb imobiliar cu privire la un imobil cu destinaţie de locuinţă, încheiat în formă autentică la un notar public.
- Contractul de donaţie, încheiat în formă autentică la un notar public.
- Contractul de închiriere, trebuie să fie încheiat:
- în formă autentică la un notar public sau părţile acestuia, conţinutul, semnătura şi data certă să fie atestate de către un avocat.
- între locator şi locatar sub semnătură privată, care să fie înregistrat la structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau însoţit de formularul/declaraţia înregistrat/ă la aceste structuri în care să fie inserate numărul şi data contractului.
- Contractul de comodat (folosinţă gratuită) - trebuie încheiat în formă autentică la un notar public sau părţile acestuia, conţinutul, semnătura şi data certă, să fie atestate de către un avocat, potrivit legii.
- Titlul de proprietate eliberat până la data de 07.08.1991.
- Autorizaţia de construire şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.
- Hotărârea judecătorească de constatare a dreptului de proprietate (uzucapiunea şi accesiunea imobiliară).
- Actul/hotărârea judecătorească privind partajul bunurilor.
Notă:
- partajul poate fi făcut, prin bună învoială, în baza unui act autentificat la un notar public care face dovada adresei de domiciliu potrivit legii.
- partajul face obiectul unei acţiuni în instanţă, context în care, eliberarea unui act de identitate se poate face cu o hotărâre judecătorească pronunţată în condiţiile legii.
- Certificatul de moştenitor/legatar testamentar.
- Actul de adjudecare a unui imobil la licitaţie.
- Contractul de leasing imobiliar.
Notă:
În condiţiile în care actul de identitate este solicitat de către o terţă persoană se prezintă consimţământul societăţii de leasing care deţine dreptul de proprietate asupra imobilului până la finalizarea leasingului.
- Contractul de întreţinere, încheiat în formă autentică la un notar public.
- Actul de alipire/dezlipire a unui imobil cu destinaţie de locuit, încheiat la notarul public.
- Contractul de dare în plată a unui imobil cu destinaţie de locuinţă.
- Extrasul de carte funciară.
Notă:
Pentru a face dovada adresei de domiciliu în vederea eliberării unui act de identitate, extrasul de carte funciară trebuie emis cu cel mult 30 zile înainte de data depunerii cererii.
Foto: Shutterstock
Marica13 23.02.2024, 14:57
Pe bune există persoane care nu știu ce înseamnă domiciliu sau ce acte doveditoare