Mărturia unei femei bolnave de coronavirus, la Adriana Nedelea LA FIX: ”Cea mai mare frică a fost să nu ajungem la spital, că acolo ne-am putea îmbolnăvi mai tare”

Veronica, pacientă cu COVID-19 despre cum a trecut prin boală

• Mă simt bine astăzi. Au trecut aproape două săptămâni de la primele simptome. Fiul meu a prezentat simptome în urmă cu o săptămână şi ar trebui să mai stăm o săptămână în izolare.
• A început cu dureri de cap, iar după trei zile am avut simptome care s-au manifestat în tot corpul. Durerile musculare şi articulare au fost cele mai neplăcute.
• Pe data de 2 octombrie, am sunat la DSP că am un rezultat pozitiv şi mi-au transmis că o să fiu sunată. Pentru cazul meu nu am fost contactată nici până azi.
• Eu am sunat pentru fiul meu şi am insistat să am un document justificativ pentru liceu. Am fost sunată la o săptămână de DSP, m-au întrebat doar ce facem şi dacă suntem în izolare. Încă nu am niciun document de la ei.
• Pentru mine, încă nu a sunat nimeni. De la primele simptome ale mele, nu am mai lăsat copilul să meargă la şcoală. Diriginta a fost alături de noi şi a anunţat şcoala, însă cursurile nu au fost oprite acolo. Fiind un singur caz pozitiv în clasă, nu au întrerupt şcoala.
• Am solicitat la 112 un consult pentru mine. Mi s-a zis că o să trimită un SMURD să mă ducă la un spital. În cazul fiului şi al soţului, mi s-a spus să sun la salvare.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Pentru mine a venit un SMURD fără medic. Am fost colectaţi de pe drum cinci persoane cu simptome şi duşi la Matei Balş. Nu am aşteptat foarte mult. Ni s-a făcut tuturor câte o radiografie şi ni s-a completat o fişă de constatare. Nu am primit niciun tratament.

Veronica, persoană infectată cu noul coronavirus:

• Tot triajul s-a întâmplat afară. Cred că au internat o doamnă mai în vârstă din cei cinci care am ajuns acolo. Eu am sunat la prânz, iar ambulanța SMURD a venit a doua zi dimineaţă, la ora 05.00.
• Au fost politicoşi şi înţelegători, dar au precizat că vor întârzia cel puţin cinci ore.
• Nu ştiu dacă este o practică, dar de la mine, din Drumul Taberei, au colectat două persoane, iar ultima persoană a fost din Tei.
• Indicaţiile privind tratamentul le-am primit de la medicul de familie al soţului meu, fiind cel mai la îndemână.
• De la spital nu am primit nicio indicaţie. Singura recomandare a fost să stăm izolaţi şi să nu circulăm cu mijloacele de transport în comun în drumul spre casă.
• Nu am fost contactată de nimeni. Pe mine m-a luat soţul, care se simţea mai bine.
• A fost o perioadă destul de neliniştită. În timpul simptomelor mele, a debutat boala şi la fiul meu, care a avut febră trei zile la rând. Cel mai greu a fost când am fost luată de SMURD, iar fiul meu era acasă cu febră.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Am fost reticentă să-l internez. Ştiam că spitalele sunt depăşite. Nu am fi vrut să ajungem la spital. Cea mai prezentă stare a fost oboseala. Am dormit şi câte 14 ore. Am luat paracetamol. Ne-a fost indicat ca fiind cel mai eficient. Am luat vitamina D şi C cu zinc. Nu am ajuns la stadiul de panică, dar frică ne-a fost. Cea mai mare frică a fost să nu ajungem la spital, că acolo ne-am putea îmbolnăvi mai tare.

Veronica, persoană infectată cu noul coronavirus:

• Până vineri inclusiv, toţi prezentam greutate în respiraţie. De ieri dimineaţă, parcă ne-a luat cineva simptomele cu mâna şi ne simţim bine. Nu ştim dacă este necesar, dacă trebuie să facem vreo testare. Nu ştim ce trebuie să facem în continuare.
• Nu pot să spun că nu mi-a căzut greu felul în care am fost trataţi. Indiferenţa din partea DSP este o abordare care m-a surprins neplăcut. Nu este normal să se întâmple aşa.
• Am văzut că sunt oameni care nu cred în virus. Fiecare dintre noi trebuie să ne protejăm şi să-i protejăm pe ceilalţi.
• Este nevoie de ceva mai multă empatie din partea celor de la spitale, de la DSP. Nu am ajuns la stadiul de panică, dar frică ne-a fost. Cea mai mare frică a fost să nu ajungem la spital, că acolo ne-am putea îmbolnăvi mai tare.
• Am învăţat că trebuie să fiu şi mai atentă decât am fost până acum cu măsurile anti-COVID.
• Cred că de la cumpărături m-am infectat, probabil am pus mâna la faţă fără să mă spăl.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Femeia și familia ei se află în izolare din 29 septembrie, când au avut primele simptome, însă nici acum nu ştiu care sunt paşii următori, iar DSP Bucureşti încă nu s-a interesat de starea ei.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro