Analiză. De ce nu vrea Turcia ca Finlanda și Suedia să intre în NATO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Negocierile de aderare la NATO a celor două state, Finlanda şi Suedia, au fost blocate de Turcia, însă opoziția lui Erdogan s-ar putea schimba în urma unor negocieri diplomatice, scrie The Conversation. Președintele turc care ar încerca să profite de situație pentru a obține unele avantaje pentru interesele sale naționale, ar putea ajunge la un compromis, potrivit analizei.
Cuprins:
Finlanda și Suedia au depus oficial marți, 18 mai, documentele pentru aderarea la NATO, iar secretarul general al alianței militare occidentale, Jens Stoltenberg, califica momentul drept unul „istoric”. Cele două țări scandinave au stat mult timp departe de aderarea la NATO. Acum, însă, doresc să se alăture alianței militare după ce războiul Rusiei împotriva Ucrainei a provocat noi îngrijorări în materie de securitate în întreaga regiune.
De altfel, o consecință a războiului din Ucraina este că națiunile europene neutre de mult timp, care au evitat să se alăture alianțelor de securitate, au decis acum că neutralitatea nu le mai oferă protecția pe care mizau înainte, scrie The Conversation.
Totuși, pentru aderare, este necesară unanimitatea celor 30 de membri ai Alianţei, iar Turcia blochează, în prezent, cererile Suediei și Finlandei.
Cu toate acestea, este posibil ca președintele turc Recep Tayyip Erdoğan să ceară concesii în cadrul negocierilor, e de părere Christoph Bluth, expert în relații internaționale și istorie militară la Universitatea Bradford.
Încercarea de a reconstrui relația cu Rusia, „la cuțite” în timpul războiului din Siria
Turcia s-a poziționat ca un posibil negociator între Rusia și Ucraina. Acest lucru se datorează parțial legăturilor economice și militare ale Turciei cu ambele țări și unei anumite dificultăți în a se poziționa cu o parte sau alta.
La fel ca multe țări, Turcia a stabilit legături comerciale puternice atât cu Ucraina, cât și cu Rusia, considerându-le pe amândouă parteneri importanți. Într-o anumită măsură, se vede într-o poziție ideală pentru a opera ca mediator într-un tratat de pace.
Bluth detaliază modul în care Turcia privește cu precauție imperiul lui Putin, de la granițele sale, reconstruind cu grijă relația cu rușii, după ce o perioadă de timp au fost la cuțite, în timpul războiului civil din Siria.
Ambivalența Turciei față de aderarea Suediei și Finlandei poate proveni parțial dintr-o încercare de a-și afirma puterea în cadrul NATO, unde noii candidați pot adera doar dacă toți membrii actuali sunt de acord, dar și pentru a obține unele concesii din partea Suediei înainte de a-și oferi acordul, notează The Conversation.
Între timp, Marea Britanie și SUA au anunțat că vor apăra Suedia și Finlanda dacă vor fi atacate de Rusia.
Copii răpiți și duși în Rusia
Ecouri istorice răsună în acest conflict. În timp ce aproape 1.000 de soldați ucraineni sunt scoși din Mariupol și duși pe teritoriul controlat de Rusia, voci pro-Kremlin continuă să se refere la invazie ca la o operațiune de anti-nazism, în timp ce președintele Camerei inferioare a parlamentului rus, Viaceslav Volodin, se referă la soldații ucraineni capturați ca la „criminali naziști” care ar trebui să fie judecați.
După cum relatează Marcia Zug, profesor de dreptul familiei la Universitatea din Carolina de Sud, încep să apară și acuzații cu privire la copiii ucraineni care au fost scoși cu forța din țara lor de către Rusia.
După cum subliniază Zug, această tactică a fost folosită și în alte războaie, precum și de guvernul american împotriva nativilor americani.
Practica nazistă de a răpi „copii dezirabili din punct de vedere rasial” din țările cucerite și de a-i crește ca germani a fost bine documentată. Dacă Rusia adoptă cu forța copii ucraineni, spune ea, trauma acestor răpiri s-ar putea întinde pe mai multe generații.
Victime colaterale: în Sri Lanka oamenii mor de foame
Între timp, pe măsură ce criza de cereale s-a generalizat din cauza războiului, prețurile alimentelor au crescut vertiginos în întreaga lume, notează sursa citată.
Poporul libanez suferă masiv, iar invazia Rusiei în Ucraina a împins milioane de oameni la foamete din cauza dependenței mari a Libanului de grâul ucrainean. În condițiile în care, în această țară, 75% din populație se poziționează sub pragul sărăciei.
În Sri Lanka, oamenii mor în timp ce stau la cozi pentru alimente. Prețurile la produsele de bază au scăpat de sub control în numai câteva luni, în parte din cauza războiului. Între timp, în Irak, prețurile la făină au crescut cu o treime, iar costurile uleiului pentru gătit au crescut vertiginos, declanșând proteste.
Așadar, ramificațiile acestui război se întind mult dincolo de granițele Ucrainei, notează sursa citată, mult mai departe și mai mult decât se poate calcula deocamdată.
