Atacul lui Vladimir Putin la adresa democrației funcționează deja în Europa, arată o analiză Politico
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe măsură ce războiul se prelungește, iar iarna se apropie, tot mai multe fisuri încep să apară în hotărârea UE de a susține Ucraina în fața agresiunii ruse, scrie publicația europeană Politico.
O demonstrație organizată la sfârșitul lui august la Berlin, sub culorile republicilor separatiste ucrainene Luhansk și Donețk, i-a atacat dur pe liderii germani și pe cei americani.
„În ultimii ani a apărut o linie clară, care urmărește distrugerea permanentă a drepturilor democratice și un marș spre fascism”, a declarat la miting Klaus Hartmann, un lider al Ligii liber-cugetătorilor, o organizație socialistă, care a deplâns faptul că Germania a devenit un soi de „vasal” al SUA în Ucraina și pe alte fronturi.
„Aceste două republici”, a spus omul, cu referire la regiunile ucrainene separatiste pe care Rusia dorește să le cucerească total, prin forță, „au aceleași drepturi pe care NATO le revendică pentru propria clientelă, și anume libertatea de a-și alege alianța”.
Astfel de demonstrații și de poziționări, scrie Politico, au fost în general catalogate drept marginale în politica europeană.
Dar pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește, iar europenii resimt tot mai mult povara prețurilor mai mari la energie și a blocajului economic, „marginalii” se apropie rapid de centru.
Cât de repede se întâmplă acest lucru a devenit clar recent, când mii de protestatari de extremă dreapta și de extremă stânga au ieșit în stradă în Cehia și Germania pentru a manifesta împotriva creșterii prețurilor la energie, a NATO și a sprijinului occidental pentru Ucraina.
Numai în Praga se estimează că 70.000 de manifestanți au participat acum ceva mai mult de o săptămână la un protest în centrul orașului.
Alte mii de persoane s-au adunat și în orașele germane Leipzig și Magdeburg, dând curs apelurilor lansate de partidele extremiste de a relua tulburările civile care au dus la căderea dictaturii comuniste din Germania de Est.
„NATO a reușit să facă tot ceea ce se poate face greșit în legătură cu Ucraina și Rusia”, a declarat Gregor Gysi, fostul lider al Partidului Stângii Europene, în aplauzele entuziaste din Leipzig.
Furtuna care se întețește le arată liderilor europeni că, deși Rusia se chinuie pe câmpul de luptă împotriva Ucrainei, Kremlinul are parte totuși de un succes relativ în războiul său de lungă durată împotriva fundamentelor democratice ale Europei, scrie Politico.
Rusia a lucrat ani buni pentru a submina încrederea publică în guvernele democratice cu un cocktail toxic de dezinformare și subterfugii politice, dar în primul rând prin sprijinul său pentru aceleași elemente marginale care acum alimentează mișcările de protest.
Scopul principal al acestor eforturi nu este de a-i converti pe europeni în susținători ai Rusiei (deși Kremlinul ar fi încântat de acest lucru), ci mai degrabă de a polariza și destabiliza politica occidentală într-o asemenea măsură încât alegătorii să nu mai știe ce să creadă.
„Nu există nicio îndoială că Putin câștigă în această privință”, a declarat un înalt oficial al Comisiei UE, citat de Politico.
O iarnă lungă
Oficialul executivului european a folosit drept exemplu tulburările politice din Bulgaria, unde președintele Rumen Radev a presat guvernul interimar pe care chiar el l-a numit să negocieze un nou acord de furnizare de gaze cu Gazprom, după ce Rusia a decis să întrerupă livrările.
Deși această măsură a declanșat proteste de stradă din partea celor care se opun menținerii dependenței energetice a Bulgariei față de Moscova, mulți din țară, care are legături culturale și istorice profunde cu Rusia, au salutat-o.
Un scenariu similar se desfășoară în Ungaria, unde Viktor Orban a declarat clar că nu intenționează să rupă toate legăturile cu Rusia.
Săptămâna trecută, Orban, care a declarat că Ucraina nu poate câștiga războiul, a amenințat că va bloca reînnoirea unor sancțiuni europene împotriva Rusiei dacă trei oligarhi nu vor fi scoși de pe listă. Liderul ungar a dat rapid înapoi, dar în câteva săptămâni, acțiunile sale ar putea fi cea mai mică dintre grijile Europei.
Și asta pentru că liderii UE se pregătesc pentru rezultatele alegerilor din Italia, care vor avea loc la sfârșitul lunii, unde partidele de extremă-dreapta ar urma să obțină suficient sprijin pentru a forma o coaliție.
Alegerile din Italia ar putea fi un moment de ruptură pentru Europa, a avertizat înaltul oficial al Comisiei.
Giorgia Meloni, liderul partidului post-fascist Frații Italiei (FdI), care are șanse mari să câștige alegerile, a criticat invazia rusă și a susținut ajutorul militar pentru Ucraina.
Dar coaliția sa probabilă include unii dintre politicienii care și-au arătat prietenia pentru Putin - Matteo Salvini, liderul Ligii de extremă-dreapta, și Silvio Berlusconi, fost prim-ministru al Italiei.
Unii comentatori cred că atitudinea pro-occidentală a liderului FdI este una conjuncturală și temporară.
Nu este deloc sigur că Meloni, care în 2018 a catalogat realegerea lui Putin drept „voința fără echivoc a poporului rus”, își va menține poziția față de Rusia în fața presiunii publice pentru o abordare mai blândă.
Iar presiunea există. Chiar dacă europenii au respins în linii mari poziția Rusiei în privința invaziei din Ucraina, sondajele de opinie de pe continent sugerează că determinarea cetățenilor slăbește, în special pe fondul creșterii costului de trai.
În cele mai mari țări din regiune (Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia), locuitorii sunt acum mai îngrijorați de costul vieții decât de război, potrivit unui sondaj YouGov publicat luna aceasta.
În Franța, 40% din populație ar susține o revenire a „Vestelor galbene”, protestele săptămânale zgomotoase care au izbucnit în 2018, cerând „justiție economică”.
În acest context, este destul de probabil că liderii europeni se vor confrunta cu o presiune tot mai mare pentru a atenua sancțiunile împotriva Rusiei.
Timpul este de partea Moscovei. Pe măsură ce temperaturile vor scădea în următoarele săptămâni și luni, europenii vor începe să resimtă și mai mult impactul creșterii prețurilor la gazele naturale, care aproape s-au triplat în ultimul an.
Deși sancțiunile nu sunt singurul factor care determină creșterea prețurilor la energie, ele au jucat un rol, în special pentru că Rusia a decis, în consecință, să oprească o mare parte a livrărilor de gaze naturale către UE.
Cât de fermă este voința europenilor?
Deocamdată, liderii europeni rămân uniți în privința sancțiunilor, dar fisurile par tot mai evidente pe zi ce trece, observă Politico. În țările cu mișcări populiste puternice, frontul antisancțiuni a luat amploare de câteva săptămâni.
În Austria, unde Partidul Libertății, pro-Rusia și de extremă-dreapta, este o forță puternică, 40% din populație nu susține sancțiunile UE împotriva Moscovei, potrivit unui sondaj publicat la sfârșitul lunii august.
Chiar și Partidul Popular de centru-dreapta, aflat la guvernare, este divizat, lideri regionali puternici punând în mod deschis sub semnul întrebării sprijinul continuu al guvernului federal pentru aceste măsuri.
„Nimic nu este definitiv”, a declarat recent Thomas Stelzer, guvernatorul provinciei Austria Superioară, sugerând că reevaluarea poziției pe tema sancțiunilor ar putea fi necesară.
În Italia, opoziția publică față de sancțiuni este și mai puternică, 51% din populație fiind în favoarea ridicării acestora pentru a reduce presiunile economice, potrivit unui sondaj Termometro Politico publicat sâmbătă.
Acum două săptămâni, Matteo Salvini - care în trecut s-a fotografiat în Piața Roșie din Moscova, purtând un tricou cu Putin - a cerut Occidentului să regândească sancțiunile impuse Rusiei.
Pentru scopurile lui Putin, o Europă care este antisancțiuni este la fel de bună ca una pro-Rusia, scrie Politico. Așa se explică eforturile Moscovei de a sublinia că oprirea gazului are legătură cu sancțiunile occidentale.
Dincolo de sancțiuni, Europa este din ce în ce mai divizată cu privire la cât de departe trebuie să meargă pentru a sprijini Ucraina.
În Europa de Vest, 40% din populație susține trimiterea de arme și bani către Kiev, potrivit unui sondaj publicat săptămâna aceasta de Open Society Foundations. Deși această proporție este semnificativă, ea e departe de a fi o majoritate clară.
În timp ce sprijinul pentru Ucraina rămâne puternic în țările baltice și în Polonia, mulți factori de decizie politică din Vest continuă să îndemne la prudență, în special când vine vorba de ajutor militar.
Președintele Emmanuel Macron a provocat ceva agitație recent printr-un discurs în care a făcut apel la unitatea europeană, dar a respins, în același timp, și atitudinea „războinicilor”, în ceea ce comentatorii au văzut drept o referire la Europa Centrală și de Est.
Germania este vulnerabilă
Pentru Ucraina, sprijinul continuu al greilor Europei este esențial. Moscova știe și ea acest lucru, motiv pentru care a depus multe eforturi pentru a tulbura apele în Germania - o țară puternic dependentă de gazele rusești - aparent cu un oarecare succes.
Aproape 80% dintre germani cred acum că Occidentul ar trebui să inițieze negocieri pentru un armistițiu în Ucraina, potrivit unui sondaj RTL publicat acum două săptămâni. Și mai mult de 60% spun că guvernul lor nu ar trebui să trimită Kievului arme grele suplimentare, cum ar fi obuzierele (Berlinul a livrat până acum 10).
O preocupare imediată este impactul economic al războiului. Deși aproximativ jumătate dintre germani spun că sunt pregătiți să treacă prin mai multe greutăți economice pentru a sprijini Ucraina, cealaltă jumătate este sceptică.
Iar două treimi dintre cei chestionați prevăd că solidaritatea Germaniei cu Ucraina se va disipa pe măsură ce prețurile vor continua să crească.
Dacă acest lucru se dovedește a fi adevărat, marginalii politici germani vor ieși din nou în stradă, căutând să profite de acest context, cu apeluri pentru deschiderea controversatului gazoduct Nord Stream 2 și pentru încetarea războiului.
În timp ce loialiștii Kremlinului din parlamentul german - Partidul Stângii (Die Linke) și Alternativa pentru Germania (AfD) - au dezacorduri fundamentale în ceea ce privește politica, ei sunt uniți în opoziția lor față de război și în afinitatea pentru Rusia.
Și, deși criza nu le-a crescut încă numărul de voturi, ambele partide consideră că exploatarea acestei perioade sumbre este oportună.
Demonstrația de la Leipzig, care, potrivit poliției, a adunat aproximativ 4.000 de participanți, a fost doar începutul, a declarat șeful Die Linke, Martin Schirdewan, care în ultimele săptămâni a promis o toamnă fierbinte a protestelor.
Coaliția aflată la putere în Germania, condusă de social-democrații cancelarului Olaf Scholz, a fost suficient de îngrijorată pentru a promova un pachet de ajutor de urgență de 65 de miliarde de euro după o noapte întreagă de negocieri.
Cu toate acestea, nu se știe dacă acest lucru va liniști anxietatea economică a germanilor. Economiștii prevăd că creșterea inflației îi va costa pe germani 200 de miliarde de euro în plus în anul următor, ceea ce sugerează că pachetul ar putea fi cu mult sub așteptări.
Acum două săptămâni, ministrul de externe Annalena Baerbock a simțit pe pielea ei cât de agitați au devenit compatrioții săi din cauza războiului.
Luând cuvântul la un eveniment la Praga, Baerbock a semnalat un sprijin ferm pentru Kiev. „Dacă le fac promisiunea oamenilor din Ucraina, atunci vreau să mă țin de cuvânt, indiferent de ceea ce cred alegătorii mei germani”, a spus ea.
Comentariile sale, rostite în limba engleză, au provocat imediat un scandal, în special sugestia că ea ar putea sfida voința propriilor săi alegători. Iar „trolii” ruși au profitat imediat de acest scandal, folosind rețelele sociale pentru a denatura mesajul lui Baerbock și pentru a o face să pară arogantă și neloială.
