ANOREXIA este o tulburare psihologică! Cât de frumos şi sănătos este un corp scheletic?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Psihologul Cezar Laurenţiu Cioc explică pe înţelesul tuturor care sunt motivele pentru care unele femei suferă de tulburări de alimentaţie de tip anorexic şi ce impact au acestea asupra vieţii personale, profesionale şi sociale.
În vremurile noastre revistele de modă promovează imaginea femeii slabe. A fi slabă, fară celulită este un etalon de frumuseţe. Dar cănd lucrurile scapă de sub control şi se merge prea departe cu slăbitul, sănătatea întregului organism are de suferit. Pe langă aceasta, tendintele anorexice extreme schimbă viaţa persoanală, profesională şi socială.
Anorexia este o tulburare preponderent psihologică. Ea face parte din seria tulburărilor de alimentaţie. Pe scurt, persoana anorexică se înfometează pe o perioadă lungă de timp, refuzând să mănânce aproape deloc. De aici deriva bulimia. Aceasta e un fel de refulare catartică la anorexie. Mai exact, atunci când îţi este foarte foame din cauza anorexiei, tinzi să mănânci mult apoi să elimini imediat din organism ceea ce ai mâncat, fie prin vomă autoprovocată fie prin laxative. Starea de saţietate se pastrează o vreme pentru că stomacul e dezorientat de trecerea rapidă de la plin la gol.
Dupa o vreme apar efecte medicale negative, homeostazia se dezechilibrează, corpul nu mai are nutrienţi vitali , fapt care îi afectează funcţionarea naturală. Creierul consumă o foarte mare parte din glicogen. Anorexicii nu mai introduc glucide în corp şi în consecinţă şi funcţionarea creierului este afectată. Apar ameţeli, iluzii optico-acustice sau pierderi de memorie.
Din punct de vedere personal, motivaţia persoanelor anorexice este atractivitatea. Ele vor să fie frumoase, să cucereasca parteneri. Aceste persoane încep prin a slăbi în limite acceptabile însa în mintea lor se naste ideea conform careia cu cat mai slabă, cu atât mai frumoasă şi nu se mai opresc din slabit. Fac asta fără activitate fizică de modelare corporală. Aceste persoane sunt sub puternica infuenţă a revistelor golssy şi a designerilor care cer modele din ce în ce mai slabe. Slăbitul extrem până la dimensiuni scheletice tinde sa îndeparteze de multe ori partenerii de viaţă pentru care atingerea intimă a unui corp plin de oase nu este tocmai de dorit.
Din punct de vedere profesional chiar dacă esti model, slăbitul peste o anume limită crează percepţia de inestetic. Mai mult contează forma general-armonioasă a corpului decat slăbitul în sine. Această formă corporală se ‘’lucrează’’ la sală prin exerciţii izolate pe grupe musculare. Limita acceptată în modeling este să nu fie perceptibile in mod flagrant prin piele terminaţiile capetelor osoase. Peste acestă limită ochiul uman percepe corpul mai mult ca pe un scelet decât ca pe o femeie atrăgătoare.
Psiholog Cezar Laurenţiu Cioc, Institutul de Cercetare si Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucuresti
