Lipsa de umanitate a sistemului românesc, la apogeu: un bărbat a fost luat de acasă cu ambulanța drept Ilie Constantin și a ajuns cadavrul anonim A3/1120/2019!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 68 de ani, Ilie Constantin a fost ridicat de ambulanță, în stare gravă, din curtea sa din Șoldanu, Călărași. Bolnav psihic, el a murit din cauza unui infarct la Spitalul Sf. Ioan din Capitală și a fost îngropat drept necunoscut la Cimitirul Străulești II. Familia a aflat de deces abia după o lună!
Cuprins:
- Ultima dată când l-au văzut că stă pe propriile picioare
- „A înnebunit de când a murit soția lui”
- „Mai mult mort decât viu”
- „A dispărut” fără să aibă în posesie vreun act de identitate
- Un om singuratic
- „Și-a scos toate lucrurile afară. Vorbea de unul singur. Zicea că soția lui e în casă”
- Fără să știe nimeni de el
- Cine e responsabil pentru că nea Costică nu a fost îngropat lângă ai lui?
- Spitalul - tăcere, Parchetul a deschis dosar penal
- “Am aflat de deces o lună mai târziu”, spune sora vitregă, aflată la Alba Iulia și care a fost convinsă că fratele este în continuare internat la Spitalul Obregia.
- Un șir de erori, nepăsare și delăsare completează povestea singurătății unui bărbat îngropat fără nume și prenume.
Ultima dată când l-au văzut că stă pe propriile picioare
Ilie Constantin s-a întors acasă, în satul Șoldanu, aflat la 70 km de Călărași, de la Spitalul de Psihiatrie Săpunari marți, în 30 iulie. Avea demență de tip Alzheimer și arăta mai rău față de celelalte dăți când revenea după o perioadă de internare.
“Când a ieșit, l-au văzut vecinii care veneau de la serviciu: «Bă, ăsta nu e Ilie», «Ba e Ilie!», ne-a povestit Ștefan Grădină, un bărbat cu părul grizonant, care locuiește la câteva case distanță de Ilie.
În comunitatea de romi din care face parte i se mai spunea nea Costică sau Iliuță.
Atunci a fost ultima dată când vecinii l-au văzut ținându-se pe picioare.
„A înnebunit de când a murit soția lui”
Nea Costică a fost internat de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Săpunari din Călărași, dar și în Capitală, la Spitalul Obregia, la Institutul de Boli Cerebro-Vasculare și la Spitalul Sfântul Ioan.
“A înnebunit de când a murit soția lui (n.r. - în 2017). Era singur. Vai de el, nemâncat. Îi mai dădeam noi să mănânce, că ne era milă de el”, spune o vecină îmbrăcată în capot.
Suntem în lumea unde oamenii găsesc repede, imprecis și cu mare convingere sursa bolilor tuturor vecinilor.
“Pe soție a găsit-o moartă lângă el, acolo. Era bolnavă cu inima. A fost operată. Avea mai multe complicații”, și-a mai amintit femeia.
„Mai mult mort decât viu”
Vineri, 2 august. Locuitorii de pe strada Zambilei nu l-au mai văzut de trei zile pe nea Costică. În schimb, cățelușa lui stătea singură pe uliță. Vecinilor li s-a părut ciudat. Ea mereu se ținea după Ilie.
Doi bărbați au observat asta și s-au ținut după ea până în fundul curții. Acolo zăcea dezbrăcat stăpânul ei “cu gura în iarbă, mai mult mort decât viu”.
Ilie suferise un preinfarct, după cum le-a spus oamenilor echipajul de pe ambulanță. Trupul căzut de câteva ore era deja înroșit de la soare.
Un vecin a sunat la 112, altul a adus o pereche de pantaloni ca să-l îmbrace. Prima dată a venit SMURD-ul, apoi ambulanța. Echipajul l-a resuscitat timp de 45 de minute.
„A dispărut” fără să aibă în posesie vreun act de identitate
“Ăla cu salvarea a întrebat oamenii pe aici. Zice, semnați, dați semnătură să nu-l iau, că e ca mort. Zic: cine să semneze dacă nu e neam nimeni? Nimeni nu se bagă. Semnez eu pentru el? Nu semnez!”, ne-a relatat o altă femeie care locuiește vizavi de Ilie.
Nea Costică n-a avut nici un act de identitate la el când a fost luat de ambulanță. Angajații Primăriei Șoldanu i-au luat buletinul de teamă să nu-l piardă, cum s-a întâmplat cu certificatul de naștere.
L-au luat și au dispărut cu el pe urmă. De atunci nimeni n-a mai știut de soarta luiVecină:
Un om singuratic
Ilie Constantin a fost mereu un om mai retras, povestesc vecinii lui. S-a mutat în Șoldanu în urmă cu 20 de ani, împreună cu Zoica, soția sa, în casa lui părintească. Înainte au locuit într-un apartament în București. L-a vândut pentru liniștea de la sat. La fel cum a dat și munca în construcții pentru a deveni cizmar.
Iliuță intra rareori în vorbă cu vecinii, dar le dădea “săru'-mâna” la fiecare dintre ei. Singurii companioni în preajma cărora se bucura erau câinii. “Le dădea la toți să mănânce”, își amintesc vecinii.
În ultimii ani însă, momentele de luciditate au devenit tot mai rare, ne-au mai spus aceștia.
“Nu mai judeca. Se dezbrăca în pielea goală și o lua pe stradă. Uneori mergea cu sapa. Dumnezeu știe cu cine vorbea în imaginația lui”.
„Și-a scos toate lucrurile afară. Vorbea de unul singur. Zicea că soția lui e în casă”
Alți săteni și-au amintit cum mergea cu banii în mână, pentru că se gândea deja la moarte. Voia să fie îngropat în cimitirul din sat, unde se află părinții și soția lui. “Îmi iau groapă acolo la cimitir. De aia îi păstrez”, le zicea oamenilor care îi apăreau în cale, ca o formă de testament.
Cea care îi purta de grijă constant era sora lui vitregă, Floarea, care primea pensie de însoțitor ca să-l îngrijească pe Ilie. “Nu puteam să vin decât o dată la trei luni. Două zile îmi lua numai drumul, pentru că sunt sute de kilometri distanță. Am chirie de plătit, rate. Nu-mi este ușor”, spune femeia, rezidentă departe de Călărașiul natal, la Alba Iulia.
Fără să știe nimeni de el
Ilie Constantin a decedat la Spitalul Sf. Ioan a doua zi după ce a fost luat cu ambulanța, adică în 3 august.
Spitalul nu le-a spus nimănui din rândul celor apropiați că nea Costică s-a stins: nici surorii, nici vecinilor, nici primăriei. Sora lui a aflat numai la începutul lunii septembrie de la poliția din Călărași, care a deschis un dosar de moarte suspectă, pentru că a murit în spital și neindentificat, au explicat surse judiciare pentru Libertatea. Primăria a fost informată ulterior de sora bărbatului.
“Nu am primit nici un telefon de la vreun spital în legătură cu nea Ilie Constantin. Noi știam că e la Obregia”Iulian Geambașu, primarul din Șoldanu:
Nea Costică a murit singur. Și a fost îngropat tot singur, lângă niște străini. Mormântul său e o movilă de brazde de pământ și buruieni în fundul Cimitirului Străulești II, de pe centura Capitalei. E locul cunoscut și ca Cimitirul Săracilor, în zona unde sunt înhumate trupuri neidentificate.
Pe crucea din lemn nu s-a scris data nașterii sau a decesului și nici numele său. Constantin Ilie a devenit un cod cu cifre șterse, scrise cu un marker subțire: A3/1120/2019.
E o imagine grea, cu alte zeci de persoane care au murit fără un nume pe cruce și fără cineva apropiat alături ca să-i plângă.
“Nici nu am bani acum să-l mut. Nu pot să mai fac ceva”, a conchis sora lui Ilie.
Cine e responsabil pentru că nea Costică nu a fost îngropat lângă ai lui?
Vladimir Beliș, fostul șef INML, a explicat pentru Libertatea cum ar fi trebuit să procedeze Spitalul Sf. Ioan imediat după deces, astfel încât Constantin să fi fost îngropat la el acasă, în satul Șoldanu.
“Spitalul avea obligația să anunțe familia de îndată ce bărbatul a murit, iar dacă nu dădea de nici o rudă, atunci putea să sune la primăria din sat, având în vedere că ambulanța l-a luat de la domiciliu, nu de pe stradă”, Vladimir Beliș, fostul șef INML
Spitalul - tăcere, Parchetul a deschis dosar penal
Libertatea a fost la Spitalul Sf. Ioan, însă reprezentanții instituției medicale au ridicat din umeri. “Vă rog să ne scrieți o solicitare, vă răspundem”, au promis aceștia pe 3 octombrie.
Redacția nu a primit vreun răspuns nici până astăzi la întrebările adresate spitalului, una dintre ele fiind care a fost motivul pentru care familia bărbatului a aflat doar peste o lună de deces.
Între timp, Parchetul Călărași a deschis un dosar penal, având numărul 566/P/2019. Polițiștii de la IPJ Călărași - Serviciul de Investigații Criminale, Compartimentul Morți Suspecte fac cercetări.
În timp ce casa cu două cămăruțe în care Ilie și-a dus ultimele două decenii stă să cadă.
Gardul din sârmă ruginită avea o gaură de dimensiunea unei mingi de fotbal. O cățelușă neagră cu picioare roșii ar fi putut să iasă, dar a ales să rămână pitită sub masa cu mușamaua prăfuită din curte. De acolo, cu un instinct prelucrat în milenii și nealterat de întâmplările aleatorii ale lumii de azi, își așteaptă stăpânul.
