Libertatea a solicitat, de la zece spitale din țară, ratele de supraviețuire în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI). Doar șase dintre acestea au trimis răspunsurile lor, care indică faptul că, în ciuda opiniei generalizate că „odată ajuns la ATI, nu mai scapi”, șansele unui pacient internat la Terapie Intensivă sunt departe de a fi nule.
Cuprins:
Șansele ca un pacient să iasă bine din ATI sunt de 50%, spunea medicul Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare: „1 din 2 pacienți iese bine din terapie intensivă”. Însă ratele de supraviețuire la ATI în spitalele care ne-au comunicat aceste date variază de la 29,9% până la 85%.
Se poate constata, de asemenea, din datele prezentate mai jos, că există diferențe foarte mari între ratele de supraviețuire de la nivelul diverselor compartimente de Terapie Intensivă din țară, dar aceste diferențe sunt date, după cum explică managerul Institutului Marius Nasta, de criteriile diferite de admitere în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă.
Cu alte cuvinte, dacă în ATI ajung cazuri grave și foarte grave, rata de supraviețuire va fi automat mai mică.
Datele arată în felul următor:
Contactată de Libertatea, Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, a declarat că rata de supraviețuire mai degrabă scăzută înregistrată în unitatea sanitară pe care o conduce este dată de gravitatea cazurilor care ajung la ATI.
„Noi avem pacienți pe care îi ventilăm, dar care nu intră în terapie. La noi vin pacienți din alte unități sanitare care au stat în terapie intensivă, dar care la noi ajung pe secție. E foarte importantă starea pacientului care intră în terapie. Depinde ce înseamnă terapie intensivă. La noi intră doar când e nevoie de intubare - în ultimul val, a fost nevoie de intubare. Până nu vom avea niște criterii foarte clare, nu avem cum să facem comparația între ratele de supraviețuire. Avem pacienți în secție care oricând ar putea merge în Terapie Intensivă, am avut zilnic și câte 20 de pacienți care erau de Terapie Intensivă, dar au fost ventilați pe secție. Avem cazuri foarte dificile”, a explicat Beatrice Mahler.
Întrebată care sunt criteriile de admitere la ATI la „Marius Nasta”, Mahler a mai spus că, în ultimul val, „cel mai important criteriu a fost locul - în primul rând, să ai loc”.
„Am mai avut pacienți epuizați, cu saturație de oxigen undeva la 80% chiar cu 20-30 de litri de oxigen, și pe aceștia i-am internat la Terapie Intensivă. De regulă, pacienți care abia reușeau să bea apă sau să se alimenteze”, a conchis managera Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.
Libertatea a mai cerut, de asemenea, de la Institutul Național de Sănătate Publică date privind pacienții internați la ATI și rata de supraviețuire la ATI la nivel național. INSP a răspuns însă că nu deține aceste date.
Iată răspunsul institutului:
„Ca urmare a solicitării dumneavoastră, vă precizăm că INSP nu deține date privind persoanele internate în spitale. Pentru aceste informații vă rugăm să vă adresați Ministerului Sănătății, instituție în subordinea căreia se află spitalele și îi sunt comunicate datele privind pacienții internați, inclusiv în secțiile ATI”.
Libertatea a cerut, de asemenea, date de la Ministerul Sănătății, dar, până la ora publicării acestui material, nu am primit niciun răspuns.