Ce este autismul, de ce apare, cum se manifestă și cum se tratează? Psihologul Libertatea explică

Autismul nu este o afecțiune care se poate descrie într-o manieră simplă. Deși, uneori, îi este dat un sens peiorativ – unii oameni folosesc expresia “Ești autist”pentru a răni sentimentele cuiva -, termenul în sine reperezintă o tulburare gravă de neurodezvoltare, pe care o vom explica astăzi pe larg.

Din anul 2013, DSM-5 (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) și-a schimbat raportarea la acest termen, iar afecțiunile care înainte se numeau generic Tulburări Pervazive de Dezvoltare se numesc acum Tulburări în Spectrul Autist. Cuvântul “autism” este ușor de pronunțat și de reținut și are un impact mai mare, fiind asociat cu gravitatea unei afecțiuni mintale.

Termenul de “autism” – care este ușor de pronunțat și de reținut și are un impact mare, fiind asociat cu gravitatea unei afecțiuni mintale – a fost ales pentru a da numele general a 5 tipuri de maladii comportamentale, apropiate ca etiologie. Acestea sunt:

1. Autismul propriu-zis
2. Sindromul Asperger
3. Sindromul Rett
4. Sindromul Heller sau Tulburarea Dezintegrativă a Copilăriei
5. Tulburări Pervazive Atipice sau Nespecifice de Dezvoltare

Cuvântul “autism” a fost folosit pentru prima oară în literatura psiho-patologiei în 1911, de psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, cel care a introdus în medicină și termenul de “schizofrenie”, în 1908, pentru a înlocui formularea “demență precoce”. Eugen Bleuler este plasat de istoria medicală pe picior de egalitate cu Sigmund Freud, cu care a fost și contemporan. Medicii Hans Asperger și Leo Kanner au preluat apoi temenul lui Bleuler, iar cercetările lor au condus la o documentare medicală riguroasă și la diferențierea fină a diagnosticelor tulburărilor din spectrul autist de astăzi.

Recomandări

Puterea clanului Corduneanu. Liderul decedat al grupării a fost anchetat pentru trafic de droguri, cămătărie, trafic de persoane și acte de violență, dar condamnat doar pentru „spionarea soției”

Ce este autismul, de ce apare, cum se manifestă și cum se tratează? Caracteristici

Autismul este o tulburare de comportament generată de dezvoltarea insuficientă a sistemului nervos central. Cu alte cuvinte, creierul însuși nu se dezvoltă neurobiologic suficient și uniform în toate ariile și zonele sale, astfel încât să poată genera un comportament considerat normal.

Așa apar disfuncții cognitive, adică probleme la nivel intelectual sau de gândire, și dizabilități de interacțiune socială, ca urmare a dezvoltării insuficiente a zonelor creierului responsabile de aceste aptitudini.

Dacă am face o analogie cu o cursă de alergare de 100 de metri, oamenii cu o funcționalitate foarte bună a creierului ar termina-o primii, iar cei cu o funcționalitate medie ar ajunge la finish imediat după primii, însă cei cu autism nu are reuși niciodată să treacă linia de sosire.

Principalele deficiențe ale persoanelor cu autism se manifestă în comunicare și interacțiuni sociale. Comportamentul lor este unul repetitiv, stereotip. Autiștii pot să bată din palme ore în șir privind într-un punct fix, să se rotească ori să se legene cu tot corpul până amețesc, vor prefera să se îmbrace cu aceleași haine în fiecare zi, să mănânce același tip de mâncare, să pășească fix pe același drum zi de zi, să se așeze pe același scaun și așa mai departe. Alte comportamente tipice sunt acoperirea urechilor cu mâinile, pentru a nu auzi sunete, zgomote sau cuvinte noi și repetarea la nesfârșit a unor expresii.

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

Autiștii nu manifestă nevoia de afecțiune, de emoție, nu le place să fie atinși sau luați în brațe. Zâmbesc foarte rar sau deloc și plâng frecvent, intens și zgomotos. Necesită îngrijire permanentă și nu se pot autoadministra din punct de vedere social, familial sau profesional.

Orice variație de la modul ritualic de a trăi despre care am vorbit mai sus determină criza de autism, o manifestare acută, prin care bolnavul își face rău singur, în diferite moduri: se poate lovi cu capul de pereți, poate încerca să se muște, să-și bage degetele în ochi sau să se zgârie. De aceea, nu este deloc recomandată scoaterea bruscă a autistului din rutina de zi cu zi și forțarea lui de a participa la evenimente și activități noi.

Autismul la copii și adulți

Autismul poate fi detectat la copii încă de la stadiul de sugar. Între vârsta de 6 luni și 3 ani, poate fi pus un diagnostic clar bazat pe observații atente și repetate: copilul nu reacționează la sunetele scoase de adulți, nu gângurește, nu caută privirea privirea mamei, nu râde – nici măcar nu zâmbește! -, nu imită expresiile faciale ale adulților, nu urmărește cu privirea obiectele în mișcare, nu răspunde când este strigat pe nume. Acestea sunt doar câteva dintre simptomele autismului la copii.

Recomandări

Studiu InfoClima: Patru milioane de români, expuși zilnic la poluarea fonică produsă de traficul rutier. Cum sunt afectate starea de sănătate și calitatea viețiim sunt afectate starea de sănătate și calitatea vieții

În prezent, există în jur de 25 de milioane de persoane cu autism în lume, atât copii cât și adulți. Este o tulburare care apare cu o frecvență de 5 ori mai mare la băieți decât la fete.

Tratamentul se face diferențiat

Deși încă nu există un leac pentru autism, se poate vorbi despre un tratament, în sensul de îmbunătățire a calității vieții și de ameliorare a funcționalității sociale, a independenței și autonomiei personale. Acest tratament de face diferențiat, în funcție de simptomele fiecărui pacient.

La copii, educația în școli specializate este cea mai importantă metodă de tratament. Tehnicile folosite acolo, puse în aplicare cu multă pricepere și cu infinită răbdare de profesori și de educatori, îi ajută pe cei mici să deprindă noi abilități sociale și de comunicare, fără a declanșa criza de autism. Capacitatea vorbirii inteligibile apare în jurul vârstei de 5 ani.

Educația se bazează pe cunoașterea detaliată a caracteristicilor fiecărui copil în parte. Există situații în care autismul își diminuează de la sine simptomatologia, până aproape de dispariție, fără ca medicina să aibă o explicație științifică referitoare la mecanismele acestei stări de fapt.

La adulți, medicația poate conține antidepresive și antipsihotice care reduc manifestările autoagresive și alte simptome specifice fiecărui pacient. Îmbunătățirea prin educație a funcționalității sociale și mintale a pacienților cu autism se face mai accentuat în copilărie și scade pe măsură ce înaintează în vârstă.

Autiștii geniali

Un mic procent dintre pacienții cu autism, atât copii, cât și adulți, dobândesc anumite capacități și aptitudini cognitive care sunt mult mai dezvoltate decât la persoanele cu o evoluție cerebrală normală. Așa au apărut noțiunile de autist-genial sau savant-autist.

Mecanismul psihologic al acestei situații este cel al supracompensării. Cu alte cuvinte, la unii autiști, părțile funcționale ale creierului devin suprafuncționale tocmai pentru că restul ariilor cerebrale se prezintă la un nivel inferior optimului funcțional și nu presupun efort cognitiv. Altfel spus, toată energia cerebrală se canalizează către ariile care funcționează, lucru care la o persoană cu dezvoltare cerebrală normală nu se aplică. Iată câteva exemple:

• Jacob Barnett, diagnosticat cu autism la vârsta de 2 ani, a rezolvat un puzzle de 5.000 de piese la vârsta de 3 ani. În timp scurt, a învățat algebră, geometrie și a dobândit capacitatea de a face calcule matematice hipercomplexe. La doar 12 ani, i-a uimit până și pe profesorii de la Institutul de Astrofizică Princeton din Statele Unite, după ce mama sa le-a trimis acestora un videoclip în care băiatul utiliza unele dintre cele mai dificile concepte matematice pentru a dezvolta o nouă teorie a relativității. La 14 ani se pregătea pentru doctoratul în mecanica cuantică…
• Stephen Wiltshire, de 44 de ani, este un artist britanic diagnosticat cu autism la 2 ani. El este un savant-autist cunoscut pentru abilitatea sa de a desena din memorie, în detaliu, un peisaj după ce l-a văzut doar o dată. El desenează frecvent orașe întregi din memorie.
• Americanul Kim Peek, decedat în 2009, la 58 de ani, a fost un savant-autist despre care se spune că a avut cea mai mare capacitate de memorare din toate timpurile. El a reprezentat ideea de la baza personajului Raymond Babbit, interpretat magistral de Dustin Hoffman în filmul “Rain Man” (rol pentur care marele actor a fost recompensat cu un premiu Oscar). Kim Peek a memorat 12.000 de cărți; el a devenit atât de eficient la memorarea detaliilor fine, încât putea citi două pagini în același timp, folosind un ochi pentru fiecare pagină! Își amintea 98% din tot ce a făcut vreodată, cunoștea pe de rost prefixele telefonice și codurile poștale din întreaga America și avea cunoștințe uriașe de istorie, geografie, literatură, muzică și statistică sportivă.

Ce afaceri mai are Elena Udrea în România. Hoteluri la băi și culturi de orez

Urmărește-ne pe Google News