Un ofițer KGB trimis în Iran la începutul anilor ’80 a ajuns să trădeze Uniunea Sovietică și să ofere unele dintre cele mai importante secrete ale Kremlinului serviciilor britanice nu pentru bani, ci ca medicii occidentali să-l ajute cu o problemă care îi afecta profund viața, impotența. Povestea neobișnuită a spionului cu numele de cod „Redwood” este relatată de jurnalistul și istoricul britanic Ben Macintyre în noua sa carte, „Redwood: The Untold Story of the Cold War’s Most Extraordinary Spy”, și este prezentată într-o recenzie publicată de The Telegraph.
Cuprins:
Informațiile furnizate de Kuzichkin aveau să ofere Occidentului detalii despre operațiunile KGB din Iran și despre planurile sovietice privind această țară. Macintyre susține că ele au contribuit la dejucarea unei tentative de preluare a puterii de către comuniștii iranieni sprijiniți de Moscova și ar fi putut împiedica escaladarea situației până la o confruntare nucleară.
Povestea a început în Teheran, în 1981. Vladimir Kuzichkin era maior KGB și lucra în Iran după Revoluția Islamică din 1979. Printre atribuțiile sale se numărau operațiunile de spionaj și legăturile cu rețeaua comunistă iraniană, dar el traversa o adevărată criză personală. Suferea de disfuncție erectilă și era convins că medicina occidentală deține un tratament pe care medicii sovietici nu i-l puteau oferi. Așa că, în loc să ceară bani pentru informațiile sale, ofițerul KGB a cerut ajutor medical.
Potrivit cărții lui Macintyre, această problemă nu era pentru Kuzichkin un simplu inconvenient. Îi afecta căsnicia, încrederea în sine și poziția într-o cultură în care masculinitatea avea o importanță enormă. În cele din urmă, disperarea l-a împins spre serviciul britanic de informații MI6.
Kuzichkin era un bărbat impresionant fizic, se arată în relatare, cu o înălțime de peste 1,90 metri, și a primit numele de cod „Redwood” după arborii uriași americani, tocmai din cauza staturii sale. Timp de aproape nouă luni, Kuzichkin a dezvăluit o cantitate uriașă de informații clasificate, printre care date despre sprijinul acordat de KGB Partidului Tudeh, formațiunea comunistă din Iran, despre agenți locali antrenați de sovietici, depozite clandestine de arme și o rețea militară subterană.
Întrucât transmiterea informațiilor era extrem de riscantă în Iranul postrevoluționar, supravegheat intens de mai multe structuri de securitate, britanicii și Kuzichkin au folosit întâlniri extrem de scurte, locuri secrete de predare a documentelor, camere foto în miniatură și mașini care îl preluau din zone izolate. Orice greșeală putea duce la descoperirea operațiunii. Nu a trecut mult până când relația dintre cei doi a depășit însă treptat raportul obișnuit dintre un agent și ofițerul său de legătură.
„Am creat o legătură personală”, avea să spună mai târziu McCredie despre Kuzichkin.
Britanicul a explicat că faptul că spionul sovietic își pusese practic viața în mâinile sale îi apropiase foarte mult.
Informația cea mai importantă furnizată de Kuzichkin privea planurile sovietice pentru Iran. Potrivit relatării lui Ben Macintyre, Moscova sprijinea o structură comunistă clandestină care ar fi putut fi folosită pentru răsturnarea regimului islamic și instalarea unui guvern apropiat de Uniunea Sovietică. Iar miza era uriașă. Controlul Iranului ar fi oferit Moscovei acces strategic spre Golful Persic, porturi cu ape calde și unele dintre cele mai importante resurse petroliere ale lumii.
Statele Unite luau atât de în serios posibilitatea extinderii sovietice în Iran încât, potrivit documentării lui Macintyre, exista inclusiv perspectiva unui răspuns extrem dacă Moscova ar fi încercat să preia controlul asupra țării. Autorul spune că informațiile lui Kuzichkin au contribuit la împiedicarea acestei evoluții și că operațiunea ar fi putut ajuta la evitarea unei confruntări nucleare.
La un moment dat însă, după ce ambasada sovietică dispăruse o rezervă de documente secrete, Kuzichkin a devenit convins că acoperirea sa fusese compromisă și că vina avea să cadă asupra lui. Așa că MI6 a decis că trebuie scos din Iran. Britanicii au pus la punct în grabă o operațiune prin care Kuzichkin urma să ajungă la frontiera cu Turcia deghizat într-un diplomat britanic, sub identitatea falsă de Michael Rod.
Situația era aproape absurdă: rusul trebuia să se prezinte drept cetățean al unei țări pe care nu o vizitase niciodată, să folosească un nume străin pe care abia îl putea pronunța și să pretindă că are o meserie despre care știa foarte puțin. Cu toate acestea, planul a funcționat, iar Kuzichkin a trecut granița și a ajuns în Occident în 1982.
După ce a ajuns în Marea Britanie, fostul ofițer KGB a fost interogat pe larg de MI6 și CIA, iar informațiile oferite despre rețelele sovietice și despre Partidul Tudeh au ajuns ulterior și la autoritățile iraniene. Kuzichkin a fost dus inclusiv la Islamabad, unde a oferit informații serviciilor iraniene despre structurile sovietice.
Consecințele au fost dramatice. Regimul iranian a lansat o represiune masivă împotriva Partidului Tudeh și a persoanelor suspectate de legături cu Moscova. Membri ai conducerii partidului au fost arestați, iar organizația a fost practic distrusă. Operațiunea a avut însă și o consecință pe care serviciile occidentale nu o anticipaseră. Distrugerea comuniștilor iranieni a eliminat unul dintre principalii adversari interni ai regimului condus de ayatollahul Ruhollah Khomeini. Astfel, informațiile folosite pentru a opri influența sovietică au contribuit în același timp la consolidarea regimului clerical iranian.
Iar recompensa pe care Kuzichkin o dorise atât de mult nu a venit. La începutul anilor ’80 nu exista Viagra, iar medicina avea mult mai puține soluții pentru disfuncția erectilă decât în prezent. Medicii occidentali i-au dat inclusiv vitamine bogate în fier, sperând că efectul placebo l-ar putea ajuta, dar a fost în zadar.
Viața lui Kuzichkin a luat o direcție și mai neașteptată după fuga în Occident. Și-a schimbat numele în Alexander Larkin și s-a stabilit în Anglia, unde a devenit acupuncturist, mai întâi în Hampshire și ulterior în Weston-super-Mare. Printre oamenii care au ajuns să fie tratați de fostul spion KGB s-a numărat actorul Alec Guinness, celebru inclusiv pentru interpretarea spionului fictiv George Smiley.
La peste patru decenii distanță, Ben Macintyre readuce cazul în atenție în „Redwood: Povestea nespusă a celui mai extraordinar spion al Războiului Rece”, transformând o operațiune secretă uitată într-o poveste despre spionaj, frică, trădare și una dintre cele mai neobișnuite motivații care au împins vreodată un agent KGB să schimbe tabăra. Cartea a fost publicată în luna septembrie și are 416 pagini.