Cine nu a vrut baterii de stocare în sistemul energetic din România și de ce

Ei bine, răspunsul ocolit de toată lumea este știut de toată lumea, dar ascuns de toată lumea, tocmai pentru că fiecare parte are câte un interes.

Minciuna că România nu are baterii

În primul rând trebuie spus că România are baterii: nu are 9.000 MW cât are Bulgaria, dar avem 2.000 MWh stocare și 1.000 MW putere, așa cum a arătat recent site-ul de specialitate E-nergia.ro.

Problema României nu este de baterii, avem baterii. Problema este de deficit de producție. Mai exact, avem nevoie de producție în bandă, multă, și abia apoi echilibrarea trebuie făcută pe baterii.

O echilibrare eficientă este când nu ai nevoie de mai mult de 10% din necesar din importuri.

Ghinea nu a spus de ce ne-am asumat închiderea cărbunelui

Dar când seara ajungem să importăm peste o treime din energie, asta înseamnă că este o problemă sistemică, nu de echilibrare.

La un moment dat, Cristian Ghinea – fostul ministru al fondurilor europene care a negociat PNRR – va trebui să explice oficial de ce a propus închiderea cărbunelui, deși România și-a scăzut emisiile față de 1989 cu 75%, iar țintele de producție de energie verde erau deja atinse de aproape zece ani.

O negociere proastă

În 2021, negocierea PNRR a fost secretă și doar câteva persoane au știut de el până ce toată România s-a trezit cu el deodată așa.

La acel moment, Comisia Europeană a insistat masiv pe decarbonare și digitalizare, cu greu i-am convins să băgăm autostrăzi în PNRR, iar irigațiile nu au avut loc deloc.

Am avut însă incluse spitale pe care nu le-a mai făcut nimeni, dar și „tichii de mărgăritar” precum trenuri pe hidrogen ce vor fi cumpărate de la Siemens.

Hidroelectrica

Problema instalării bateriilor are însă vinovații obișnuiți: statul + o mână de „băieți deștepți” și „băieți verzi”.

Compania de stat Hidroelectrica nu a avut absolut niciun interes să cumpere baterii, pentru că ea face 80% din serviciile de echilibrare.

Cu cât mai multe baterii, cu atât scade prețul pe echilibrare. Mai exact, Hidroelectricii îi folosea de minune să facă ea cele mai mari profituri din sistemul energetic. Compania a raportat venituri de 6 miliarde de lei în primul semestru din acest an și un profit net de 2,57 de miliarde, conform Ziarului Financiar. Marja de profit este de 42%.

Șefii erau și ei mulțumiți, căci și ei își iau astfel bonusuri babane. Premierul Ilie Bolojan a criticat lunile trecute Hidroelectrica fix pentru că nu vrea baterii. Conducerea companiei a luat bonusuri de 150.000-180.000 de euro, iar fostul director general Bogdan Badea încasa 20.000 de euro pe lună, potrivit G4Media.

Noul director al companiei de stat este Dan Plaveti, fost șef al Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE) pe vremea președintelui Traian Băsescu și trecut între timp și pe la Complexul Energetic Oltenia.

Statul

Statul este principalul beneficiar al prețurilor mari și al profiturilor mari de la Hidroelectrica. Având 80% din acțiuni, statul a luat 80% din profiturile redistribuite prin dividende.

Statul a trebuit să susțină majorările fără acoperire de pensii și salarii la bugetari, iar companiile sale au fost cea mai bună vacă de muls, atât prin dividende, cât și prin taxele speciale inventate pe energie.

Traderii de energie

Pe lângă Hidroelectrica, mai există o categorie care beneficiază din plin atunci când prețurile sunt mari și e un dezechilibru de producție în regiune: traderii de energie.

Aceștia importă și exportă curentul electric în regiune, acoperind necesarul. Cu cât prețul mai mare, cu atât profitul mai mare. Când diferențialul este mic, și profiturile sunt mici, pentru că se elimină posibilitatea de arbitraj.

Producătorii de energie verde și prosumatorii

România a adoptat legea energiei regenerabile în 2008 la inițiativa deputatului PSD Iulian Iancu.

În 2009, aceasta a trebuit negociată cu Comisia Europeană și a devenit operațională în 2011.

În anii 2013-2014 însă deja statul român o tăia prin fostul ministru pesedist al energiei Constantin Niță, după ce a constatat că dădea prea multe certificate verzi, iar marii consumatori industriali amenințau cu închiderea.

Atât în 2009, cât și 2014, s-a pus problema ca fiecare producător de energie regenerabilă să aibă capacitate de backup în sistemul energetic 1 la 1. Mai exact, la fiecare MWh produs să aibă disponibilă o rezervă în sistem similară, în caz că nu bate vântul sau nu e soare.

Nu era vorba neapărat de baterii, se puteau semna și contracte de rezervare de capacitate.

Dar marii producători de energie au argumentat că asta le dublează practic costurile, astfel că la final statul nu a implementat măsura.

După 2017, aceeași dispută a avut loc în privința proconsumatorilor.

Expertul Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a rememorat un episod în Parlament în 2024, când a reușit să convingă o comisie parlamentară de necesitatea obligativității bateriilor, dar în plen prevederea a dispărut.

Transelectrica a avertizat continuu, în ultimii cinci ani, despre pericolul intermitenței regenerabilelor, dar la final dezechilibrele sunt plătite de noi toți prin facturi, în loc să le suporte cine le produce. Aceeași problemă o au și distribuitorii, care se trezesc cu intermitențe în rețelele de joasă tensiune.

Transelectrica

Guvernul Bolojan a anunțat aprobarea într-o lună a bateriilor atașate de parcuri fotovoltaice, dar pentru sistemele mari de baterii ce funcționează singure problema e mai complicată.

Mai exact, Transelectrica trebuie să dea avize de racordare, iar acestea durează. Trebuie studiu de soluție, documentația tehnico-economică a proiectului și datele tehnice ale echipamentelor de stocare.

De ce? Transelectrica trebuie să evacueze puterea din zonă și să o ducă în regiunile cu consum mare, astfel că e nevoie de noi linii, adică de investiții.

Problema este complexă pentru că România are avize de racordare pentru proiecte de energie de zeci de mii de MW, în special în domeniul regenerabil. Proiectele pe hârtie erau de 80.000 de MW, de zece ori consumul României, anunța Guvernul în luna aprilie.

Practic, prin această debandadă se face o speculă cu hârtii, dar nu se avansează prea mult cu proiectele în sine.

Bolojan a criticat acest model, iar ANRE a înăsprit ulterior condițiile, precum garanții de până la 20% din costul tarifului de racordare și încheierea contractului de racordare în 18 luni, conform Profit.ro.

Ministerul Energiei

Ultimii miniștri ai energiei, de la Virgil Popescu la Sebastian Burduja la Bogdan Ivan, au propria lor vină din faptul că nu au susținut prea mult bateriile.

Aceștia au insistat pentru proiecte mari, plus contracte pe regenerabile. Sigur, au fost semnate contracte pentru ceva capacități pe baterii, dar nu atât de mult. Dar de ce nu au făcut-o?

Acestea funcționează doar 2-4 ore pe zi și numai când este deficit și e nevoie de echilibrare, astfel că costul pe MWh ajunge mare.

Dar nu doar acesta este efectul: costul energiei pe gaze crește, la rândul său, foarte mult, pentru că atunci când bateriile funcționează în locul lor le iau practic clienții. Astfel, atunci când funcționează costul crește la rândul său. În final, aceste costuri ajung la populație și firme.

Pe românește, oficialii nu au insistat cu baterii din cauză că acest lucru ar fi dus la facturi mari, iar România deja se confrunta cu facturi mari din cauza creșterii prețurilor după invadarea Ucrainei de către Rusia.

Același Dumitru Chisăliță avertizează acum că insistența doar cu baterii ne va duce la noi probleme tehnice și noi scumpiri în viitor. Un sistem energetic bazat doar pe eoliene, fotovoltaice și baterii duce la costuri de 400 de euro pe MWh, potrivit calculelor sale, de două ori și jumătate față de nivelul actual de 150-180 de euro pe MWh.

Sunteți pregătiți pentru triplarea facturilor? Cum vă sună kilowattul de 4 lei?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE