Corespondență din Cracovia. Mărturia bunicii rusoaice scăpate din Mariupol: „După săptămâni de asediu, un proiectil GRAD mi-a căzut în fântână. Mi-am luat nepoata și am plecat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În război, limba separă mai ales armatele, dar mult mai puțin victimele, povestește o femeie de 73 de ani, de etnie rusă, refugiată și ea în Polonia, alături de familia din Mariupol.
Cuprins:
Între Mariupol și Cracovia sunt aproape 1.600 de kilometri. Cu drum ocolit, că pe drumurile principale nu e neapărat sigur acum, se depășește distanța asta.
Ca să vă dați seama, aceeași distanță este între România de vest și sudul Franței. Însă de la Oradea la Monaco nu tresari când cad bombe și trec avioane.
În soarele de martie al Poloniei, bunica din Mariupol clipește des. „Și acum tresar când aud un elicopter, un avion trecând pe deasupra capului. Au fost unele chiar pe lângă graniță, când ziceam că am scăpat. Când trece pe lângă mine, simt așa, nevoia să apuc ceva, să strâng ceva în pumni”, spune M*.
Născută în Uzbekistan, mutată la Mariupol pe când era copil și plecată din nou în bejenie, la 73 de ani
Femeia a ajuns vineri de dimineață aici, în Cracovia, după ce a rezistat săptămâni întregi în luptele din Mariupol. O vom numi M*, de la orașul său, pentru că bunica nu vrea să-i publicăm numele, „mi-e frică, mai ales că acum mă văd scăpată, am încă rude acolo și nu se știe. Plus că sunt rusoaică și lumea nu ne vede bine”.
În reacțiile bătrânei de 73 de ani s-au adunat toate fricile, războiul venit peste ea, viața grea și lipsa de încredere. Abia la o vorbă așezată, începe să își depene amintiri, mai întâi cele din vechea Asie Centrală.
<strong>Acolo s-a născut, în Uzbekistanul de astăzi. A devenit rusoaică, așa cum își zic, de un secol lung, locuitorii imperiului care se întinde de la Pacificul de Nord până la Marea Baltică, unde Rusia a păstrat și azi Kaliningradul.</strong>
M* se prezintă pe sine ca etnică rusoaică din orașul ucrainean Mariupol. De aproape 6 decenii stă în Mariupol. Avea 13 ani când a ajuns în portul de la Marea Azov. Și-a întemeiat o familie. Mulți ai ei au rămas locului, în urma ei. Bătrâna a preferat să mai plece o dată.
A făcut-o pentru propria viață, dar și pentru cea a nepoatei. „Am luat nepoțica. Are numai note mari la școală. Eram așa mândri de ea. Mai contează notele acum?”.
„Nu știți nimic. Doar noi știm, doar noi, cei care venim de acolo”
În grupul de 6 sunt bunica, nepoțica și diverse alte rude. De ce au venit în Polonia și, mai exact, în Cracovia? „Avem o nepoată aici”. Apoi râde, în fața asigurării subțiri.
Dar ea stă într-o cameră, ne-a zis că are 20 de metri pătrați disponibili. Însă e mai bine. Aș dormi și pe stradă în Polonia decât să mă mai întorc acum la Mariupol
„Nu știți voi ce e acolo”, spune ea, cu un mix de oboseală și iritare. „Am mai citit, am mai vorbit cu oameni, sigur că…”, spunem. „Da, dar nu știți nimic. Doar noi știm, doar noi, cei care venim de acolo”.
„Știm că nu ați avut apă potabilă”. Face un gest de lehamite. „N-am avut de niciunele, normal că n-am avut nici apă. N-am avut mâncare, nu am avut căldură, au fost nopți în care erau minus 10 grade și ne întrebam cu ce am greșit pe pământul ăsta de trebuie să îndurăm așa ceva”.
Face o pauză.
„Cum să avem apă când ne-am trezit cu un GRAD fix pe gura fântânii, GRAD care a lăsat o gaură de 6 metri? Uite, atât (n.r. - face semn cu mâinile). Atât era de mare. Cum să avem apă?”.
<strong>GRAD este denumirea lansatorului tradițional de rachete ușoare al armatei sovietice. Pus pe camion, el arată ca un mănunchi de țevi care lansează, în general, proiectile de 122 mm. </strong>
„O grijă în minus”
Femeia spune că avea rude și prieteni peste tot. Ea stătea într-o zonă apropiată celei centrale, însă știa lume și de pe „malul stâng”, și din alte cartiere.
„Nu mai știu nimic de ei. Dar ce să zic că nu mai știu nimic de ei, când nu mai știu nimic de ai mei, de copil și de noră”, i se întoarce furia din voce.
O întrebăm dacă soțul a reușit să scape, să vină cu ea.
„Soțul meu, inginer, săracul, a murit acum 10 ani. Să-i fie țărâna ușoară. O grijă în minus în vremurile astea”. Haz de necaz.
Și încă o vorbă, poate adunată de bătrână de pe drum: „În Mariupol măcar nu se va da cu bombă atomică pentru că nu mai e nimic”.
Ciondăneală cu o ucraineancă
A scăpat cu hainele de pe ea și cu un ghiozdănel micuț pe care îl poartă în spinare. Refuză politicos cartelele de telefonie de la voluntari, „dați la tineri, eu nu mă pricep cu d-astea”.
Începe o discuție cu o etnică ucraineană de lângă ea, trecută, de asemenea, de 70 de ani. Cele două refugiate încep să se foiască la un moment dat. Ne dăm mai aproape ca să auzim. E o scenă măruntă, din noua existență a unei Europe care primește 3,5 milioane de refugiați, fiecare cu amintirile, dar și cu amărelile și conflictele sale interioare.
M* îi spune celeilalte femei că, din 2014, nu i-au plăcut nici soldații ucraineni, așa cum nu i-au plăcut acum rușii. „Ucrainenii veneau în 2014 pe acolo cu mașinile, făceau ture, se uitau urât la noi, mai ales dacă le vorbeam în rusă. Nici ei nu erau sfinți. Bine, n-am avut probleme cu ei. Dar nu îmi plăceau. Nici de aia a voastră cu părul în cosițe (n.r. - Iulia Timoșenko) nu îmi plăcea. Eu ce să fac, dacă sunt născută unde sunt născută?”.
„Da, dar nu ei te-au bombardat. Putin te-a bombardat!”, răspunde cealaltă septuagenară, care pleacă furioasă.
Și la cozi, și la petreceri
M* ia o pauză. O întrebăm despre informațiile pe care le aflau când erau în Mariupol. „Atâtea informații pe care le primești de la toți, atâta haos că nici nu mai știi ce să crezi”, răspunde ea.
Dezinformarea este confuzantă pentru cei din zonele afectate, reiese și din povestea ei. E un truism, dar de fiecare dată se confirmă. Atacatorii, rușii, duc adevărate campanii prin care le explică locuitorilor, în special celor nehotărâți ori pro-ruși, că, de fapt, ucrainenii sunt cei care bombardează, iar ei îi ajută, îi servesc cu conserve și vor să mențină pacea și să-i protejeze de „naziști”.
Ajunsă aici, la Cracovia, M* parcă-parcă i-ar crede și pe ruși. Nu știe nici acum ce să zică, după ce a fost expusă vorbelor ambelor armate.
<strong>Însă consecințele finale sunt cele lămuritoare, spune, simplu, femeia de 73 de ani: „Noi toți, ucraineni și ruși, ne înțelegeam așa de bine înainte. Nu aveam nicio problemă. Stăteam unii lângă alții și la cozi, și la petrecere. Acum stăm doar la cozi”.</strong>
În fața femeii de la Marea Azov se vede arena Tauron, sala multifuncțională cu 22.000 de locuri de la marginea Cracoviei, unde oamenii care rămân în Polonia se înregistrează și primesc un număr unic. Numărul le dă dreptul, printre altele, ca și în România, la asistență medicală.
Tauron arată ca și cum, pe pământul cu oameni care miros și acum a fum, au poposit două OZN-uri lipite. Cel mare a puit unul mic, care nu vrea să se desprindă de mama lui. Sau de bunica lui.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina
***
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.
Corespondențele din Ucraina:
- Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
***
Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
