CORESPONDENȚĂ DIN VIENA. Românii din Austria, iritați că „politicienii noștri n-au știut să folosească forța uriașă a faptului că 30.000 de îngrijitoare românce lucrează în Austria, jumătate din toată forța de muncă de aici!”

de Ada Constanda și Alexandra Șerban (Viena)

La etajul trei, într-o clădire veche, cu holuri înguste și întortocheate, este sediul organizației IG 24 („Drept pentru îngrijire”, un ONG dedicat lucrătoarelor care oferă îngrijiri la domiciliu 24 de ore din 24). 

Flavia Matei, 35 de ani, este unul dintre membrii fondatori, însă lucrează aici doar pe bază de voluntariat. În paralel, lucrează ca arhitectă și predă la Facultatea de Arhitectură a Universității de Arte și Design din Linz.

„N-am știut să ne jucăm cărțile”

După 13 ani de trai în capitala Austriei, femeia nu a fost surprinsă de rezultatul negativ pe care l-a înregistrat România la votul pentru accederea la spațiul Schengen.

„Dezamăgirea mea n-are legătură cu faptul că n-am intrat, ci cu ineficiența și incompetența politicului românesc. Mă uit în presa din România, care demonizează Austria că nu ne-a lăsat în Schengen. Sigur că Austria își urmărește interesul politic, cu care sigur că nu sunt de acord, dar pot să înțeleg asta”, spune Flavia Matei.

Recomandări

Deciziile de recalculare a pensiilor din judeţul Alba, oprite de la distribuire. „Poştăriţa ne-a spus că trebuie toate revizuite”. Ministerul Muncii cere clarificări

Mă frustrează că reprezentanții noștri n-au jucat resursele și cărțile politice pe care le aveau pentru a forța mâna Austriei să renunțe la veto.

Flavia Matei, româncă din Viena:

30.000 de îngrijitoare române lucrează în Austria

Consideră că un atu al României sunt chiar muncitorii și sezonierii care ajung în Austria și lucrează în toate domeniile. Dă exemplul celor 30.000 de îngrijitoare române care lucrează în țara alpină. 

„Din aproximativ 60.000 de lucrătoare, jumătate vin din România. Țara noastră e sursă pentru forța de muncă în vestul Europei și asta ar fi putut fi o carte extrem de valoroasă la nivel de negociere politică”, explică arhitecta. 

Un alt as în mâneca negociatorilor români este și cel economic, este de părere activista. „Să ne uităm și la toți investitorii care vin din vestul Europei și profită de prețurile joase și de resursele foarte accesibile din România, fără a fi taxați așa cum ar trebui. Statul român ar putea să facă multe, dacă nu ar avea mereu complexul de inferioritate: «Aoleu, dacă speriem Vestul?»”.

Discriminarea a făcut-o să înființeze un ONG

În contextul în care cancelarul austriac Karl Nehammer a exploatat problema migrației pentru a bloca România la poarta Schengenului, Flavia Matei spune că nici experiența ei de imigrantă nu a fost ferită de discriminări, mai ales în primii ani. 

Recomandări

Incursiunea Ucrainei în Rusia scoate la iveală slăbiciunile lui Putin: indecizia și paralizia în gestionarea crizelor. „Nu este un șobolan încolțit, este doar un impostor” | Analiză CNN

Originară din Timișoara, s-a mutat în Viena în timpul facultății și s-a angajat într-un birou de arhitectură. 

A trebuit să lupt pentru un contract part time, deși lucram full time și restul banilor îi primeam la negru. A fost o exploatare maximă – munceam și weekenduri, și nopți.

Flavia Matei, arhitectă:

Dar nu știam bine nici limba, nu înțelegeam legile, nu-mi știam drepturile și-mi era frică să nu-mi pierd jobul. Frica asta te face să taci și să accepți”, spune ea.

„Rasism și discriminare”

A descusut meandrele legislative ale Austriei abia în urmă cu vreo cinci ani, când a încercat să le ajute pe îngrijitoarele 24/24, după ce guvernul austriac a dat o lege nedreaptă, prin care indexa alocațiile astfel încât cei care aveau copiii în țările de origine, și nu în Austria, primeau mai puțini bani.

„Alocația chiar conta pentru familiile lor! Am fost și eu revoltată de acea lege, așa că am intrat în grupurile de români din Austria să văd reacțiile. Îngrijitoarele au fost cele mai vocale pe subiect și nu s-au ferit să numească problema. Au zis că e vorba de rasism și discriminare”, își amintește românca.

De atunci a început să le ajute după posibilități. În urmă cu doi ani, a pus bazele ONG-ului, cu ajutorul câtorva îngrijitoare, dar și al altor voluntari, inclusiv austrieci.

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

Asociația primește, săptămânal, câte 20 de cereri de asistență. „Nu pot să-și negocieze programul sau condițiile de lucru, nu beneficiază de drepturile oricărui angajat – n-au acces la șomaj, n-au contract colectiv de muncă, au pensii foarte mici”, explică Flavia Matei. 

„E unul dintre cele mai exploatative sisteme de lucru din Austria”, spune româncă. Tocmai această forță de muncă, lăsată de izbeliște, ar fi putut fi pârghia Bucureștiului în a mișca voința guvernului de la Viena. „Toată pandemia s-a trâmbițat în presă că dacă nu vin îngrijitoarele est-europene, colapsează sistemul de îngrijire. Și totuși vedem acum în reforma de îngrijire că nu există absolut nimic pentru pentru ele”, adaugă ea. 

„Guvernul a reușit să inducă frica de imigranți”

Flavia Matei își amintește de primul val de imigranți sirieni care au ajuns în Viena și de solidaritatea masivă de care a dat dovadă societatea. „La gară, era coadă cu donații și pachete, voluntarii lucrau în ture. Chiar se organizau convoaie de mașini care luau refugiații din Ungaria și-i aduceau aici pe ascuns, ca să nu ajungă în sistemul maghiar”, povestește ea.

Prin urmare, crede că societatea este deschisă către străini, însă partidul aflat la guvernare, ÖVP, a semănat teama în rândul propriilor votanți. 

„Au o viziune trumpistă, de protectori ai Austriei, de protectori ai valorilor europene albe, privilegiate. Așa a și renăscut partidul, pe discursul ăsta rasist, antiimigranți, de protejare a valorilor austriece”, spune activista. 

„Vor să ducă discursul ăsta și la nivel european, iar Austria să devină un lider în acest context. Intuiesc că asta a fost strategia de a anunța în ultimul moment că se opune aderării României la Schengen: pentru a deveni rapid foarte vizibili și puternici politic”.

Flavia Matei spune că ea și organizația din care face parte resping întreaga retorică a guvernului Nehammer. „Noi nu credem în imigrație ilegală. Refuzăm acest termen, pentru că nu considerăm că imigrația poate fi definită în felul acesta. Îl refuzăm pentru că e o maniera de a-i prezenta drept persoane negative, răufăcătoare, care ne amenință pacea existenței noastre”.

ÖVP a reușit să inducă frica în electorat. Într-adevăr, mulți cetățeni se tem că imigranții le fură joburile sau le pun viitorul copiilor în pericol. Guvernul austriac a indus tot felul de frici, care au țintit exact în spațiul intim al fiecărui cetățean.

Flavia Matei, arhitectă:

„Nehammer nu a acceptat să răspundă la nicio întrebare pentru publicul român”

„Cel mai tare în toată povestea asta m-a durut atitudinea disprețuitoare a Austriei față de România, inclusiv față de jurnaliștii români. Mi s-a părut o lipsă totală de respect că Nehammer nu a acceptat să răspundă la nicio întrebare pentru publicul român”, ne mărturisește Alina Cristea într-o mică sală de studiu din interiorul Universității de Stat din Viena, unde studiază. 

Tânăra în vârstă de 24 de ani, originară din Galați, a ajuns în Viena în 2017, pentru a studia limbi moderne aplicate. În prezent, este în anul doi la un master de dezvoltare internațională. Spune că a fost primită cu brațele deschise și, la rândul ei, s-a atașat rapid de Austria, de cultura și oamenii de aici. Însă dorul de România nu s-a diminuat deloc în ultimii cinci ani. Tocmai de aceea ruptura dintre cele două țări o întristează teribil. 

„Pentru mine e apăsător sentimentul că România e un acasă, dar și Austria e un acasă. Să trăiești între spațiile astea două și să vezi cum se ciocnesc e dureros. Pe de-o parte, e frustrant să auzi critici neîntemeiate la adresa țării tale. Pe de altă parte, mi se pare nedrept când aud români care spun că austriecii sunt groaznici”, spune Alina. 

Înțeleg frustrarea românilor – și eu simt această frustrare -, dar în același timp nu pot să acuz toți austriecii pentru deciziile luate de o mână de oameni.

Alina Cristea, studentă în Viena:

Vetoul Austriei, o surpriză

Tânăra recunoaște că a fost luată prin surprindere de poziția de ultim moment a Austriei în ce privește aderarea României la Schengen. Și-a făcut mai degrabă griji în privința unui eventual refuz al Olandei, spune ea. „Când am văzut și propunerea Comisiei Europene de a ridica MCV pentru România, chiar eram sigură că nimic nu ne mai poate opri. Apoi, de nicăieri, a venit surpriza vetoului din partea Austriei. Șocul a fost cu atât mai mare cu cât nu mă așteptam la argumentul pe care l-au pus pe masă”, explică Alina. 

Spune că atunci când a venit în Austria, în 2017, tema migrației era, într-adevăr, foarte prezentă. În ultimii ani însă, ea a dispărut de pe agenda publică. Au apărut alte probleme mai importante pentru cetățeni. „Migrația nu e în top trei preocupări ale austriecilor”.

Am simțit că motivația guvernului austriac n-are niciun sens, mai ales că în spațiul public de aici România n-a fost niciodată adusă în discuție în raport cu problema imigranților. Nu ni s-a spus vreodată – sau cel puțin eu nu am auzit – că am fi o problemă.

Alina Cristea, studentă în Viena:

„Mă consolează reacțiile austriecilor”

„Ce m-a revoltat a fost că n-a fost timp de discuții. Dacă era o chestiune care îi presa și îi îngrijora atât de tare, trebuia să existe niște negocieri mai ample, să se încerce identificarea unor soluții din timp. Nu să se trezească cu două săptămâni înainte de vot. Mi se pare revoltător faptul că nu ni s-a dat nicio șansă”, mai spune românca. 

Pe Alina o consolează două lucruri: că multe partide austriece au declarat că România merită să fie în Schengen, dar mai ales reacțiile austriecilor de rând după vetoul țării lor. 

Am fost plăcut surprinsă, pentru că majoritatea criticau guvernul austriac și luau apărarea României. Mesaje de genul: „Serios? Doar nu sar imigranții din România direct în Austria. Hai să nu fim ipocriți! De ce nu ne uităm la Ungaria?”.

Alina Cristea, studentă în Viena:

„Plătim pentru toți anii în care nu ne-am dus la vot”

Tânăra se ferește să arunce vina într-o direcție sau alta, dar recunoaște că mediul politic și diplomatic român ar fi putut avea abordări mai eficiente. 

„Mi-ar fi plăcut ca, în momentul în care a apărut informația că Austria se va opune, prima reacție a persoanelor care au puterea la noi de a negocia să nu fie: «Nu mai mergeți la schi în Tirol (stațiune din vestul Austriei preferată de români pentru vacanța de iarnă, n.r.)». Mi s-a părut o atitudine copilărească. 

Cred că acum plătim pentru toți anii în care nu ne-am dus la vot în România și am lăsat ca în funcțiile importante să ajungă niște oameni de care și noi râdem. Acum îi trimitem în lumea largă și ne așteptăm să se întoarcă cu niște soluții favorabile României. Dar probabil că așa cum noi râdem de ei, așa râd și străinii”, este de părere Alina. 

Tânăra nu consideră că atitudinea agresivă a României ar fi putut sau poate face vreo diferență. „Nu mi se pare că poți să te duci la nivelul ăsta de negociere și să zici: «Dacă nu ne primiți în Schengen, noi o să ne răzbunăm pe firmele austriece». Și apoi Rareș Bogdan, foarte șocant, iese din ședința cu Nehammer și spune că austriacul acuză România că amenință firmele austriece. I-ai dat material să spună asta, i-ai făcut viața mai ușoară. Mi se pare că trebuia să menținem discuția în zona rațională: «OK, voi spune că aveți aceste cifre, dar avem și noi niște cifre. Hai să ne batem în cifre, în fapte, nu în declarații.” 

Mi s-a părut că multe dintre lucrurile care s-au spus sub imperiul frustrării au fost pentru puncte electorale. Și pot înțelege furia asta la nivel individual, la nivel de cetățean, pentru că asta e singura ta armă. Dar la nivel înalt, nu știu dacă asta e soluția.

Alina Cristea, studentă în Viena: 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro