De ce nu se răzvrătesc studenții când trec prin abuzuri în sistemul educațional? „Au crescut cu sentimentul că nu merită să-și ceară drepturile”

În jur de 20 de plângeri s-au depus săptămâna trecută la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (FLLS) de la Universitatea din București și alte sute de mărturii au curs pe rețelele sociale împotriva profesoarei de suedeză Carmen Vioreanu. Cu toții au semnalat că problemele persistă de ani, dar au fost paralizați de teamă și au preferat să renunțe la facultate decât să ia calea reclamațiilor.

Studenta care a depus prima plângere a ales să-și facă și contul de Facebook cu numele fictiv Geanina Maria. Aceasta a spus pentru Libertatea că a luat atitudine pentru colegii ei. „Nu am mai putut suporta să-mi aud colegii cum discutau ce pastile să mai iau pentru somn, pentru tremurat și agitație sau le ce psihologi se duc”, spune tânăra.

Și ea a renunțat la Specializarea Suedeză din cauza stresului, dar a vrut și să schimbe totuși ceva.

„Nu aveam curaj nici să dăm like la postare sau la comentariile colegelor”

„Amenințările erau la ordinea zilei: «puteți să mă reclamați voi unde vreți, că nu știu dacă mai apucați să terminați facultatea». Experiența celor trei ani m-a afectat profund. Înaintea zilelor de luni și joi, când aveam cu dumneaei, nu dormeam niciodată”, povestește o absolventă a FLLS, care a decis să rămână anonimă.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Cristina, o altă absolventă a Secției Suedeză, simte teroarea și la doi ani jumătate de când s-a văzut cu diploma de licență în mână. „Vorbind în aceste zile cu alte colege, ne-am dat seama că noi, inițial, n-aveam curaj nici măcar să dăm like la postare sau la comentariile altor colege. Aveam o teamă care, de fapt, nu se baza pe nimic, fiindcă am absolvit acum doi ani și jumătate și nu e ca și cum ar mai avea o repercusiune ce spunem acum”, explică fata.

Se bucură că cineva a luat însă atitudine.

Acum vorbim între noi, prin mesaje private, și e ca și cum s-a creat o rețea de suport. Și chiar mă bucur foarte mult că generațiile mai mici au avut curajul să meargă mai departe.

Cristina, absolventă:

Crede că teama tuturor de a vorbi a venit din dorința de a absolvi facultatea. „Vorbim de generații întregi care au trecut prin același regim. Dar atunci când vii din provincie și poate ai intrat la stat, poate depinzi de medii pentru bursă sau cămin, nu ai alternativă. Eu mi-am dorit foarte mult să învăț suedeză și știam că nu îmi permit să repet anul la cu taxă”, spune Cristina.

Fata își amintește că unii colegi au scris ce se întâmplă în formularele anonime de evaluare a profesorilor, dar niciodată nu au existat urmări.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Liderul studenților: „Depuneți sesizări în scris!”

Varianta cea mai bună prin care să se opună nedreptăților este cea în scris, oficial, crede Otilia Mocanu, reprezentanta studenților de la FLLS. Ea și-a încurajat mereu colegii să urmeze această procedură, dacă au ceva de sesizat.

„Studenții nu reclamă de teama consecințelor, cred că profesorii vor afla și se va răsfrânge asupra lor. Noi întotdeauna i-am asigurat că dacă ei au curajul să-și spună problemele, o să se rezolve până la urmă și nu vor fi consecințe”, spune Otilia.

Până săptămâna trecută însă, când a fost depus primul memoriu, nu au mai existat plângeri de care să știe.

Otilia a participat în aceste zile la întâlnirile dintre studenți și conducerea facultății, ca să se asigure că toate demersurile decurg conform procedurilor. Acum așteaptă decizia comisiei de integritate cu privire la soarta profesoarei.

„Profesorul este o figură marcantă în viața noastră”

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

De ce, totuși, au îndurat cu toții atâția ani și nu au luat atitudine? Lipsa de reacție a studenților poate avea niște cauze adânci, pornite din copilărie, crede psihoterapeuta Ligia Moise.

S-ar putea ca acest tip de comportament umilitor, agresiv să-l fi avut și în familiile lor. Copilul care a trăit umilit, bătut sau neglijat a simțit că nu se poate baza pe părinții lui și atunci, el nu știe să-și ceară drepturile pentru că nu este conștient că are niște drepturi. El nu se vede suficient de merituos încât să îi spună ceva profesoarei agresive, să se revolte.

Psiholog Ligia Moise:

Cu alte cuvinte, ei au recunoscut în comportamentul profesoarei pe care o acuză ceva familiar. „Când a venit profesoara cu același tip de abordare, s-a grefat pe ceva existent și nu a făcut decât să exacerbeze trăirile pe care copilul le-a avut mai de mult”.

Fără să ne dăm seama, comportamentul abuziv al unui profesor ne poate urmări toată viața, fiindcă ei sunt figuri marcante, uneori pot juca roluri la fel de importante ca părinții.

„De foarte multe ori au ajuns la mine cu sindrom anxios-depresiv copii sau tineri. Primul meu gând a fost să îmi povestească cum era situația în familie. Dar devenea tot mai clar că nu de acolo i se trage și apoi dădeam de o învățătoare agresivă sau de un profesor care îi amenința. Profesorul este o figură marcantă în viața noastră”, mai spune Ligia Moise.

Societatea nu-i vede pe studenți

În ciuda imaginii sociale a studentului care își cere drepturile, psihologul crede că în absența unui lider și a unei structuri, rareori se va lua atitudine.

S-au revoltat pentru că n-au mai avut bilete de tren gratuite, dar când i-a umilit profesoara, nu au ieșit în stradă. De aici ne dăm seama unde este scara de valori. De fapt, încă nu este formată. Ultimele studii arată că formarea personalității ca proces se stinge ușor până spre 24 de ani.

În același timp, crede că nici societatea românească nu le-a definit studenților un rol clar și nu-i susține.

„Ei nu se simt suficient de puternici, nu simt că ar conta pentru societate. Noi nu ne uităm la studenți ca la viitorul acestei țări, nu investim în ei. Poți, bine, dacă nu, te pierzi și asta e”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro