Un coordonator român la serele de roșii dintr-o comună din sudul Olandei a dezvăluit pentru Libertatea cum ajung muncitorii români să lucreze în acolo, cine intermediază contractele și ce bani sunt la mijloc.
Cuprins:
“Cei care dețin sera plătesc pentru muncitorul român 18 euro pe oră. Dar în buzunarul sezonierul venit printr-o firmă de recrutare ajung doar 10,05 euro pe oră. Așadar, de pe urma fiecărui muncitor care cumulează, să zicem, 40 de ore de muncă pe săptămână, patronul firmei de intermediere bagă în buzunar 320 de euro. Sunt sute de astfel de muncitori, înmulțiți numărul de ore și vedeți ce avere poate aduna un astfel de om într-un timp relativ scurt”, explică mâna dreaptă a olandezului.
Românul, devenit un apropiat al patronului, știe multe dedesubturi. Este folosit pe postul de băiat bun la toate în companie, adică are grijă de românii veniți la muncă: le asigură transportul de la cazare la seră, îi ajută cu rezolvarea diverselor probleme cu autoritățile. Bărbatul este din Bacău, iar înainte de Olanda a muncit și pe câte 5 euro pe oră în Portugalia. În prezent, încasează aproape 12 euro pe oră.
“Olandezul care deține firma de recrutare care aduce români la sere este proprietarul unui număr de 57 de case, pe care le închiriază cu minimum 3.000 de euro pe lună. Oamenii veniți la muncă în Olanda stau în casele lui. La o chirie lunară de 400 de euro de persoană, nici nu trebuie să umple casa cu oameni, ca să încaseze chiria respectivă.
Așadar, doar din chirie adună, lunar, aproape 200.000 de euro. Ca să vă faceți o idee despre puterea lui financiară, doar luna trecută a cumpărat 50 de automobile noi pentru firmă, cu banii jos. L-a costat cam 500.000 de euro. Olandezul are doar 47 de ani și este tatăl a doi copii”.
În timp, olandezul cu firma de recrutare și-a făcut propria “clientelă” din România. “Aduce an de an la muncă români. Sunt unii care vin să muncească de 3 ani încoace, sezon după sezon. A adus și romi care nu știau să scrie sau să citească, nici vorbă despre vreo limbă străină, dar i-a păstrat, pentru că munceau bine, era mulțumit de felul cum le mergeau mâinile. În agricultură contează să fii productiv, nu să știi să vorbești olandeza sau engleza”.
La sere, românii au o normă la cules cuprinsă între 30 de kilograme, începătorii, și 70 de kilograme de roșii pe oră, cei cu experiență. Cine nu corespunde după perioada de probă, este dat afară, în condiții normale.
Însă acum nu sunt vremuri firești. Cum nu mai pot aduce în loc alți muncitori sezonieri din România, din pricina pandemiei, olandezii se mulțumesc și cu cei mai neexperimentați, care folosesc agricultura ca una dintre puținele soluții rămase pentru a obține un venit pe timp de criză.
Libertatea a reprodus articolele din presa olandeză, legate de filtrele de securitate de pe aeroportul din Rotterdam, la sosirea muncitorilor români , înainte ca subiectul “sparanghelul nemțesc” să explodeze în România. Iar de atunci, cererea pe piața muncii a tot luat avânt. Aflându-ne la început de sezon, se cer mii de lucrători în agricultură, cu predilecție la cules de roșii în sere.
Internetul este împânzit cu oferte de muncă venite din Olanda. Freamătul s-a potențat când pandemia a blocat circulația mărfurilor și a oamenilor. Acum, sunt “vânați”, pentru a scoate economia țării din impas, românii aflați deja în Țările de Jos. Pentru simplul motiv că, în momentul de față, în Olanda se poate ajunge greu, doar cu curse charter plătite de angajatori.
Totuși, unii patroni nemți și olandezi își permit să achite până la 75.000 de euro, cât costă o astfel de cursă specială, ca să nu riște să li se strice legumele neculese.
2,39 eurocostă o cutie de roșii cherry combinate (galbene și roșii) de o jumătate de kilogram, la un magazin Lidl din Briell
Supermarketul aplică în această perioadă reduceri la roșiile micuțe, 3 euro pentru două cutii de câte 300 de grame