«E o minune ce trăim! Le mulţumim celor care ne-au ajutat!»

Moş Crăciun chiar există! Bătrânul nins, fără vârstă, care niciodată nu-şi numără anii, i-a trecut în capul listei fără de sfârşit pe Gabriel (15 ani), Nicoleta (13 ani), Alexandru (11 ani) şi Ana Maria (9 ani), din Pantelimon, Ilfov. Le ştia durerea surdă. Le auzise plânsul ce-i îneca. Nu-i putea uita. I-a găsit cuminţi, adunaţi lângă mama lor, Mihaela Ticăleancă (43 de ani), de care nu se desprind nici măcar pentru o clipă. Cu glas şoptit, femeia, care suferă de cancer la colul uterin, le spunea o poveste. O poveste de iarnă despre minuni şi speranţe. Moşul s-a opintit un pic şi, din sacul magic, a scos, pe rând, foarte multe hăinuţe, jucării şi dulciuri pentru bradul ce aşteaptă să fie împodobit, însă şi câte ceva de mâncare. Dar şi medicamente pentru trupul chinuit şi obosit al Mihaelei. Ochii copiilor surâd. La fel şi chipurile lor inocente. Apoi râsul îi cuprinde molipsitor pe toţi. Mama şi copiii, uniţi într- o bucurie imensă, care le-a invadat sufletele, trăiesc, după mulţi ani, magia sărbătorilor. Ştiu că măcar acest Crăciun îl vor petrece aşa cum se cuvine. Într-o casă modestă, dar încălzită de o sobă nouă, cu bucate pe masă al căror gust aproape că îl uitaseră, strânşi lângă brăduţ, în jurul căruia se vor aduna în seara sfântă. “Aşa ceva nu am mai trăit de mult. E o minune de la Dumnezeu. O să simtă şi copilaşii mei, îngeraşii mei, că vine Crăciunul. Cuvintele sunt prea sărace ca să le mulţumesc tuturor celor care ne-au trimis haine, mâncare, bani şi jucării. Ba chiar şi două sobe. Am înţeles că vor să ne repare şi puţul... De-acum, viaţa copiilor mei e lângă sufletul tuturor celor care ne-au ajutat”, ne-a spus Mihaela Ticăleancă, cu chipul brăzdat de lacrimi de bucurie.