Editorial de Simona Catrina: Ești moș, mergi prima dată la băi sau când te enervează Oana Zăvoranu?

Şi când nu-ţi mai trebuie frigiderul, pentru că, dacă te îndopi cu salam rece, faci amigdalită. Poţi să fii babă la 30 de ani şi duduiţă la 80. E opţiunea ta. Ştiu nişte fete (să le zicem aşa) care ar da orice să se mărite. Dar dorm cu şosete flauşate, că altfel le îngheaţă talpa.
Poartă chiloţei de bumbac gros, că altfel fac cistită (femeile ştiu ce e aia, bărbaţii au impresia că cistita e un cârcel sau o urticarie). Când afli ce înseamnă, de fapt, sex oral, chemi popa să facă sfeştanie în casă. Să descânte domiciliul în care s-a rostit acest cuvânt cumplit. Felicitări! Cu ocazia asta, ai devenit, în mod oficial, babă – respectiv moş. La televizor, totul e “pornografie”, aşa zic tătăiuţii şi mămăicile.
Aţi observat că poporul român numeşte “pornografie” tot ce nu (mai) intră în meniul lui de destrăbălări? În curând, şi cozonacul va fi ceva porno, fiindcă face arsuri – şi nu la inimioară sau la ştim noi ce. Orice emisiune în care apar madam Zăvoranu, madam Borcea sau madam Andreea Bălan necesită o baie de agheasmă în sufragerie.
Mai există o formă de hodorogeală. E momentul în care copiii noştri plonjează în pubertate şi, brusc, realizează că lumea nu e compusă doar din hamburgeri şi desene animate cretine. Atunci începe lupta. Sciatica şi bolile de prostată ale lui tati, precum şi migrenele şi crizele de bilă ale lui mami nu trebuie să-i amintească zilnic plodului că stă în casă cu mumia lui Ramses şi cu mumia pisicii lui Ramses.
Bine, e drept, nu trebuie acordate drepturi nelimitate unui minor buimac. Dar nici n-ar fi nostim să i se amintească zilnic faptul că, dacă mami şi tati au glicemia mare şi calciul mic, asta e din cauza copilului care a aluat nota 6 la algebră (ce-o fi aia algebră, mă rog). Nu beau apă acidulată, că sunt cu stomacul. Nu mănânc sărat, că sunt cu rinichii. Nu beau vin, că sunt cu ficatul. Nu mănânc gras, că sunt cu inima. Nu fac sport, că sunt cu plămânii. Nu stau în picioare, că sunt cu coloana.
Nu citesc, că sunt cu ochii. Nu mă îmbrac frumos, că sunt cu obezitatea. Nu sunt fericit, că sunt cu capul. Asta auzi în dreapta şi-n stânga, zi după zi. Ai zice că numai boala ne face irascibili şi nefericiţi.
Sigur, e un motiv gras, dar dincolo de asta, mi se pare că ne plângem de milă cam mult. Am văzut pacienţi de la oncologie mai bine dispuşi decât pacienţii de la ORL (ăştia cu gâlci şi fornăieli pe nas). Tragediile unora sunt mai demne şi mai frumoase decât fericirile altora.

Urmărește-ne pe Google News