Motivul Pentru Care Un Elvețian A Mers Pe Jos De La Berna în Filipine. Cât A Durat Drumul

„Când am fost pentru prima dată n Filipine, mizeria și condițiile în care trăiesc copiii, pe lângă gropile de gunoi, m-au îngrozit. Am văzut violență și abuz, adesea din partea membrilor familiei. Ceea trăiau micuții în acele mahalale m-a schimbat complet. Nu puteam să stau fără să fac nimic”.

În 2007 „Thom” a fondat asociația Island Kids Philippines și. mai târziu, organizația de ajutor pentru copii Philippine Island Kids Foundation, Inc. La început, scopul era să găsească familii helvete care să primească în plasament adolescenți din Filipine.

A ridicat „satul copiilor”, pentru micuții abuzați care trăiau în condiții mizere

Ulterior, cu ajutorul donațiilor prietenilor și voluntarilor, el a pus bazele „satului copiilor”, ridicând trei case de fete și două case de băieți.

„Satul copiilor” are școală și profesori dedicați, iar mai mulți asistenți sociali se ocupă de bunăstarea psihologică a copiilor și sunt în contact cu familiile lor, afectate de sărăcie.

familie-mit-kinder-in–banaue-und-hungduan-philippinenimg3132

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

„Unii dintre copiii care trăiesc în satul copiilor sunt în pericol acasă și au suferit de violență și abuz sexual”, a explicat Kellenberger, care a studiat psihopedagogia socială.

A renunțat la cariera de ofițer de poliție

În 2019, Kellenberger a renunțat la postul de ofițer de poliție în Elveția și s-a mutat în Filipine. Bernezul a locuit el însuși în „satul copiilor”.

În 2021, a trecut la un nou prag. A vrut să extindă această așezare și, ca să obțină bani, a plecat într-un marș pentru o cauză nobilă: peste 14.000 de kilometri pe jos, de la Wilderswil, locul natal, la Mindanao.

„Violența și abuzul sexual au crescut din nou odată cu pandemia. Nevoia de locuri sigure era și mare și, de aceea, am vrută să extindem satul pentru copii și să ridicăm și un adăpost pentru femei”, a explicat Kellenberger.

În august 2021, cu un rucsac 20 de kilograme în spate, care include un cort și sacul de dormit, a plecat la drum pentru cauza nobilă.

Prin 22 de țări, prin munți, deșert și junglă

Călătoria sa l-a purtat prin 22 de țări, prin munți, deșert și junglă. În medie, Kellenberger a parcurs etape de aproximativ 45 de kilometri.

Din Elveția, a luat-o prin Austria, Slovenia, a mers de-a lungul coastei croate, pentru a trece prin Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Kosovo, Serbia și Bulgaria. Apoi Turcia.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Motivul pentru care un elvețian a mers pe jos de la Berna în Filipine. Cât a durat drumul — Thomas, la Istanbul

Războiul din Ucraina și tulburările din Myanmar l-au forțat să-și schimbe ruta și să ia avionul.

În total, a mers „doar” 14.100 de kilometri, plus 200 de kilometri cu o bicicletă-tandem, înainte de a ajunge în „satul copiilor” din Mindanao, unde a fost așteptat de localnici, primarul Rolando Uy și Céline Fürst, reprezentant al Ambasadei Elveției din Filipine.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

Pentru el, drumul, pe care l-a parcurs, în mare parte, singur a fost și o modalitate de a face față durerii, după moartea mamei sale.

140 de kilometri fără oprire, în Vietnam, cădere în Himalaya, în India

Cea mai lungă distanță fără oprire a fost o „porție” de 140 de kilometri, în 23 de ore, în Vietnam.

Pe lângă experiențele incredibile în natură, „ospitalitatea oamenilor din toate țările a fost impresionantă”: „Am văzut multă sărăcie și mizerie, dar toți m-au primit cu brațele deschise. Asta m-a încurajat și mi-a dat putere”.

A dormit, deseori, în mijlocul unor zone pustii, sub cerul liber sau într-un hambar. Recunoaște că a suferit de frig, „iar un hostel ieftin undeva sau o canapea oferită de vreun proprietar m-au salvat”.

Da, m-am rătăcit, din cauza GPS-ului. Unele dintre potecile marcate nu mai există.
Thomas Kellenberger:

„Au fost momente în care m-am gândit să renunț și am început să plâng”, spune el. Își amintește două toxiinfecții alimentare și o cădere în Himalaya indiană, care a fost dureroasă, dar fără urmări grave.

Provocările au fost și trecerea prin Munții Pamir, și lipsa acută de apă, prin deșert.

S-a îmbolnăvit în Filipine

Un jurnalist și mai mulți foști colegi polițiști l-au însoțit în ultimele zile în Filipine. Au mers în jur de 70 de kilometri prin junglă, prin sate uitate.

„M-am bucurat foarte mult de această surpriză din partea foștilor mei colegi. Când am ajuns, nu eram în singur în lumina reflectoarelor”, a declarat, amuzat, Kellenberger.

S-a îmbolnăvit tocmai când a ajuns în Filipine. Deshidratat din cauza căldurii și a climatului tropical, a trebuit să fie tratat într-o clinică pentru aritmie cardiacă.

„În ultimele două luni, mi-am supraexploatat corpul pentru a ajunge conform planului, iar acum trebuie să-mi adun din nou forțele pentru a putea lucra”, a explicat „Thom”, care are prescrise câteva zile de odihnă.

„Thom” a strâns peste 110.000 de euro pentru a extinde „satul copiilor”, pe care l-a ridicat pe insula cea mai sudică din țara asiatică. E sub ținta stabilită, de 170.000 de euro, dar donațiile sunt încă deschise.

La sfârșitul lunii, Kellenberger va zbura în Elveția. Plănuiește să scrie o carte despre călătoria sa fascinantă și despre proiectul de a ajuta comunitatea defavorizată din Filipine.