Infecțiile care pot trece neobservate în sarcină: ce trebuie să știe viitoarele mame despre riscurile pentru copil
Urmărește Libertatea in Google Discover
Odată cu vestea unei sarcini, apar și multe întrebări: ce este bine să mănânci, ce obiceiuri ar trebui să schimbi, ce investigații sunt necesare și cum poți avea grijă de sănătatea ta și a bebelușului. În această perioadă, atenția la propriul corp și controalele medicale regulate devin cu atât mai importante, mai ales că nu toate problemele de sănătate se manifestă prin simptome evidente.
Unele infecții pot trece neobservate în sarcină, deși, în anumite situații, pot influența dezvoltarea fătului sau sănătatea nou-născutului. Vestea bună este că informarea corectă, prevenția și evaluarea medicală la momentul potrivit pot contribui la gestionarea acestor riscuri.
Pentru a înţelege mai bine mecanismele din spatele acestor procese şi pentru a clarifica principalele riscuri infecţioase ale sarcinii, Dr. Gabriel Gurguţă, medic specialist în boli infecţioase la Ponderas Academic Hospital şi Dr. Oana Zaharia, medic primar obstetrică-ginecologie la Maternitatea şi Centrul de Chirurgie fetală şi Neonatală din Bucureşti, ne explică pe larg aspectele esenţiale care ţin de prevenţie, diagnostic şi gestionarea corectă a infecţiilor în această perioadă sensibilă.
Sistemul imunitar în sarcină: de ce apare vulnerabilitatea
În sarcină, sistemul imunitar matern nu se „slăbeşte”, ci se modelează pentru a crea un echilibru între protecţia mamei şi acceptarea fătului. „Sistemul imunitar matern intră într-o perioadă cu adaptări de înaltă complexitate, temporizate pe întreaga durată a sarcinii şi imediat postpartum”, explică Dr. Gurguţă.
Aceste adaptări sunt dinamice, hormonii de sarcină determinând schimbări în populaţiile de celule imunitare şi în funcţiile acestora. În primul trimestru predomină un răspuns pro-inflamator, iar chiar şi banala greaţă matinală face parte din această reacţie fiziologică. Al doilea trimestru aduce o stare anti-inflamatoare, orientată spre toleranţă imunologică şi protejarea fătului aflat în creştere, iar în trimestrul al treilea organismul revine la un profil pro-inflamator care pregăteşte corpul pentru naştere. Din cauza acestor variaţii, anumite infecţii pot evolua mai sever sau pot afecta dezvoltarea fetală.
Testarea pentru infecții în sarcină: ce poate arăta evaluarea TORCH
Unul dintre cele mai utile instrumente de screening este testul TORCH, recomandat în special la începutul sarcinii. Dr. Gurguţă subliniază că „utilitatea principală a testului TORCH constă în prevenirea şi gestionarea riscurilor pentru făt şi nou-născut”. Prin analiza anticorpilor IgG şi IgM, medicul poate determina dacă mama s-a întâlnit anterior cu anumite infecţii, dacă are o imunitate stabilă sau dacă există o infecţie recentă care ar putea prezenta risc pentru sarcină.
TORCH include infecţii precum toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirusul, herpesul şi alte infecţii virale sau bacteriene cu potenţial grav. Depistarea precoce permite monitorizare atentă, intervenţii rapide şi consiliere adecvată, inclusiv în cazurile în care gravida nu este imunizată împotriva rubeolei şi poate avea nevoie de vaccinare înainte de viitoarele sarcini.
Infecțiile care pot trece neobservate și riscurile pentru copil
Toxoplasmoza este frecvent legată de consumul de carne insuficient preparată termic, de legume şi fructe spălate superficial sau de contactul cu litiera pisicilor. Infecţia este periculoasă în mod special în primul trimestru, când poate determina leziuni severe ale creierului şi ochilor fătului sau chiar pierderea sarcinii. Citomegalovirusul, considerat cea mai frecventă cauză de infecţii congenitale, se transmite prin fluide corporale şi prezintă riscuri majore atunci când mama suferă o infecţie primară: surditate, întârziere de creştere intrauterină, microcefalie sau, în situaţii extreme, deces fetal. Rubeola, deşi rar întâlnită datorită programelor de vaccinare, rămâne un pericol real pentru femeile neimunizate. „Reticenţa modernă faţă de vaccinare reprezintă un atentat la sănătatea publică”, avertizează Dr. Gabriel Gurguţă, subliniind că o infecţie în primele săptămâni de sarcină poate provoca malformaţii cardiace, cataractă, surditate sau deteriorare neurologică severă. Listerioza, transmisă prin consumul de alimente nepasteurizate sau insuficient preparate, poate duce la avort, naştere prematură sau infecţii grave ale nou-născutului. Varicela reprezintă un risc important pentru gravidele care nu au imunitate, putând produce sindrom de varicelă congenitală sau forme severe la nou-născut atunci când mama se infectează în apropierea naşterii.
În acest context, Dr. Oana Zaharia subliniază rolul colaborării medicale şi al informării corecte: „Este esenţial ca obstetricianul să colaboreze îndeaproape cu medicul infecţionist atunci când există suspiciune sau diagnostic confirmat de infecţie, pentru a asigura o monitorizare atentă şi o abordare multidisciplinară. În egală măsură, noi avem responsabilitatea de a consilia gravida, de a-i explica riscurile reale, opţiunile şi paşii de urmat, astfel încât să putem proteja atât sănătatea ei, cât şi pe cea a fătului.”
Infecțiile cronice în sarcină: cum sunt monitorizate
Atunci când o infecţie cronică precum hepatita B, hepatita C sau HIV este depistată în timpul sarcinii, intervenţia rapidă devine esenţială pentru protejarea mamei şi a fătului. Dr. Gurguţă explică faptul că „pacienta necesită dispensarizare imediată către o unitate de boli infecţioase, în vederea confirmării infecţiei, a asigurării suportului psihologic, a stadializării şi, după caz, a iniţierii tratamentului etiopatogenic”.
În completare, Dr. Oana Zaharia subliniază rolul determinant al echipei obstetricale: „În astfel de situaţii, obstetricianul are responsabilitatea de a supraveghea cu rigurozitate evoluţia sarcinii, de a planifica corect momentul şi modul naşterii şi de a asigura, împreună cu neonatologul, protecţia nou-născutului. Dacă mama urmează tratament antiviral înainte de sarcină, este obligatorie reevaluarea schemei terapeutice şi monitorizarea atentă a încărcăturii virale, iar colaborarea interdisciplinară este esenţială pentru a reduce riscul transmiterii perinatale.”
Managementul acestor sarcini este în mod natural multidisciplinar, integrarea neonatologului fiind indispensabilă atât pentru stabilirea profilaxiei, cât şi pentru eventualul tratament al nou-născutului. Femeile care intră în sarcină cu o infecţie cunoscută necesită evaluări regulate, ajustarea tratamentului antiviral atunci când este necesar şi o monitorizare constantă adaptată evoluţiei sarcinii.
Vaccinarea în sarcină şi rolul planificării preconcepţionale
Vaccinarea reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire a bolilor infecţioase severe în perioada sarcinii. Diferenţele dintre vaccinurile permise şi cele contraindicate sunt esenţiale: vaccinurile cu virus viu atenuat, precum ROR, vaccinul anti-varicelă, anti-HPV, BCG sau vaccinul împotriva febrei galbene, nu se administrează în sarcină din cauza riscului teoretic de afectare fetală. În schimb, vaccinurile inactivate, precum cel antigripal, anti-hepatită B, anti-rabic în caz de expunere sau vaccinurile împotriva SARS-CoV-2, pot fi administrate în siguranţă atunci când situaţia o impune.
În ceea ce priveşte planificarea protecţiei înainte de concepţie, Dr. Oana Zaharia evidenţiază un aspect crucial: „Este foarte important ca femeia să discute despre vaccinare înainte de a rămâne însărcinată, pentru ca imunitatea să fie deja activă la momentul concepţiei. În cazul vaccinurilor cu virus viu atenuat, recomandăm evitarea concepţiei timp de 1 până la 3 luni, pentru a elimina orice risc potenţial pentru embrion şi pentru a proteja perioada critică a începutului de sarcină.”
Dr. Gurguţă completează prin a reaminti că „primul trimestru este critic, perioada de organogeneză fiind extrem de vulnerabilă, iar vaccinarea prealabilă protejează fătul de orice expunere nedorită, chiar şi la un virus vaccinal atenuat”.
Protejarea sănătăţii mamei şi a copilului porneşte întotdeauna de la informare corectă, prevenţie şi colaborare medicală. Sarcina este o perioadă specială, în care organismul femeii trece prin transformări profunde, iar aceste adaptări naturale pot amplifica vulnerabilitatea în faţa unor infecţii. Tocmai de aceea, înţelegerea riscurilor, efectuarea screeningurilor recomandate şi planificarea atentă a vaccinărilor încă din etapa preconcepţională devin elemente esenţiale pentru o evoluţie favorabilă a sarcinii.
Pentru fiecare viitoare mamă, această perioadă vine cu emoții, întrebări și dorința de a face tot ce este mai bine pentru copilul ei. Accesul la informații corecte și sprijinul unei echipe medicale pot aduce mai multă claritate și încredere, ajutând-o să ia decizii informate pentru sănătatea ei și pentru dezvoltarea copilului.
Articol susținut de Regina Maria.
