Marea Britanie a semnat, joi, un acord de investiții în economia Rwandei. 120 de milioane de lire vor intra în economia țării africane, care, în schimb, se angajează să găzduiască pe termen nelimitat, în tabere de refugiați, solicitanți de azil ale căror cereri sunt procesate de la distanță de către Londra. O zi mai târziu, migranții, care pășeau pentru prima dată pe o plajă din Kent, tremurau de frig, dar și la gândul că și-au riscat viața doar pentru a fi deportați înapoi în Africa, o arată un reportaj The Guardian.

„Mai bine mor aici decât să mă întorc în Africa”. Cum trăiesc migranții cu teama că britanicii îi vor putea deporta în Rwanda
Migranți escortați de militarii britanici după ce au trecut Canalul Mânecii și au ajuns în Marea Britanie, 15 April 2022 | Foto EPA

„Voi muri aici. Îmi voi lua viața. Știi câte mii de kilometri am parcurs până aici? Cât de mult timp am fost pierdut în deșert? Mulți oameni au murit în timpul călătoriei pe mare. Mi-am părăsit țara și nu mă pot întoarce în Africa”, spune înflăcărat Jemal, un tânăr eritreean care tocmai a coborât dintr-o barcă ce a traversat Canalul Mânecii.

Îl completează unui alt bărbat din Eritreea, care a ajuns cu aceeași ambarcațiune improvizată pe plaja din Kent.

Africa e Africa. Nu există libertatea acolo. Rwanda nu-i departe de Eritreea. Acolo nu le pasă de siguranța și securitatea noastră, a cetățenilor. Aici e Europa. Aici poți să fii liber.

Solicitant de azil eritreean în Marea Britanie:

„Nici nu știu unde e Rwanda”

În grupul noilor sosiți de pe plaja englezească sunt 22 de migranți. Toți jură că s-ar sinucide mai degrabă decât să accepte un transfer forțat într-un centru din Rwanda.

„100% dintre oameni se vor sinucide. Unii se vor arunca de pe stânci, alții vor plonja în fața trenurilor ori în mare. Asta este o încălcare a drepturilor omului. Se întâmplă aici, nu doar în Rwanda”, completează un tânăr migrant din Sudan. 

Printre migranții sosiți se numără și unii care nu au călcat niciodată pe pământ african, iar acum trebuie să contempleze ce ar însemna viața într-o tabără de refugiați din Rwanda. Printre ei se numără mai mulți kurzi din Irak.

„Nici nu știu unde e Rwanda. Tot ce știu este că e periculos acolo”, spune unul dintre kurzi, în timp ce mărește și micșorează cu buricele degetelor o hartă a continentului.

Însă mulți dintre ei au încredere că autoritățile britanice nu-i vor include în schema de transfer pe solicitanții de azil care nu au nicio legătură cu Africa.

Eu sunt din Iran. Sunt încrezător că nu o să ne trimită tocmai pe noi în Africa. Cred că această politică se va aplica doar africanilor.

Solicitant de azil kurd-iranian în Marea Britanie

De altfel, eritreenii și sudanezii adunați pe plajă cred și ei că doar cei cu cetățenie africană vor fi vizați în schema de transfer forțat a solicitanților de azil în Rwanda.

Pe ce mizează premierul britanic

„Mai bine mor aici decât să mă întorc în Africa”. Cum trăiesc migranții cu teama că britanicii îi vor putea deporta în Rwanda
Premierul britanic Boris Johnson | Foto: EPA

Premierul Boris Johnson s-a lăudat că schema va duce la salvarea a mii de oameni din mâinile traficaților de migranți, iar lumea nu va mai asista la tragedii umane în apele reci ale Canalului Mânecii.

„S-ar putea să-i oprească pe unii din a veni aici. Poate se vor decide să rămână în Franța ori Germania”, spune un migrant din Eritreea. Un altul răspunde: „oamenii vor vrea întotdeauna să plece, vor tânji după o viață în siguranță”.

Câțiva dintre migranții de pe plajă speră că autoritățile britanice vor renunța totuși la schema de returnare forțată în Rwanda.

„Banii nu sunt o problemă aici, în Marea Britanie. Ei sunt o problemă în Rwanda. De asta se întâmplă ce se întâmplă. Dar sperăm și sperăm neîncetat că vor renunța la această politică”, spune ultima voce de pe plaja din Kent.

Autoritățile britanice au anunțat că toți cei care au solicitat azil după 1 ianuarie 2022 pot să fie transferați la un moment dat în Rwanda.

Urmărește-ne pe Google News