Un articol de opinie scris pentru publicația Tech.eu, semnat de Marian-Jean Marinescu, europarlamentar, președinte al Intergrupului Cer și Spațiu al Parlamentului European, și Andre Loesekrug-Pietri, președinte al Inițiativei europene disruptive comune, analizează care mai este importanța Europei în cucerirea spațiului.
Cuprins:
Europa este pe cale să-și piardă locul de putere spațială. Odată cu eșecul rachetei ușoare Vega-C, impulsul pozitiv al reuniunii ministeriale a Agenției Spațiale Europene (ESA) a fost deja distrus. Cifrele sunt sumbre: 60 de lansări ale rachetei Falcon a companiei SpaceX în acest an, față de doar trei lansări Ariane, arată specialiștii citați.
Mai mult de 100 de lansări americane sunt așteptate în 2023, în timp ce Ariane 5 se va retrage treptat fără un zbor inaugural confirmat al surorii sale mai mari Ariane 6. Până atunci, Europa nu va mai avea acces la spațiu, așa că vom fi nevoiți să lansăm ultimii trei sateliți de navigație Galileo cu SpaceX, după ce înainte ne bazam pe rachetele rusești Soyuz, mai notează Tech.eu.
Și cea mai recentă lansare, a unui satelit de comunicații militare francez, a fost făcută cu o rachetă americană.
„Ca să nu mai vorbim de zborurile cu echipaj uman, pe care Europa nu le-a stăpânit niciodată, spre deosebire de americani, ruși și acum chinezi. China este singura țară care are o stație spațială independentă, în timp ce celelalte depind de Stația Spațială Internațională”, spun cei doi specialiști.
În cele din urmă, depindem de Comandamentul Spațial al SUA pentru urmărirea obiectelor mai mici de pe orbită, o capacitate esențială având în vedere creșterea exponențială a acestora din cauza constelațiilor, a deșeurilor și a riscului de coliziuni accidentale sau intenționate. Europenii sunt adesea surzi și orbi pe propriul continent, mai cred cei doi.
Cei doi experți consideră că este necesar să vorbim despre aceste lucruri întrucât „pentru a putea avansa trebuie mai întâi să fim sinceri cu noi înșine și cu cetățenii europeni. Strategia și industria spațială europeană trebuie să se schimbe radical pentru a se pune pe picioare”.
Aceștia enumeră apoi și câteva motive de mândrie, printre care faptul că:
„Dar toate acestea se întâmplă în contextul unor programe conduse de americani, care au redevenit o imensă putere spațială, în paralel cu chinezii, care își înmulțesc succesele – aselenizare pe partea întunecată a Lunii, stație spațială, rover pe Marte, comunicații cuantice – fără prea multă grijă față de posibilele daune colaterale, așa cum am văzut cu întoarcerea necontrolată a primei trepte a rachetei Long March la începutul lunii noiembrie”, scriu cei doi experți.
Principalul lor mesaj este că: „la fel ca Statele Unite, al căror program spațial era pe moarte în urmă cu doar 20 de ani, după eșecul navetei spațiale, o Europă lider în spațiu este posibilă, dar este nevoie de un mare curaj politic, de priorități clare, de o onestitate de nezdruncinat și de o execuție fără cusur”.
În continuare, cei doi enumeră câteva dintre posibilele căi de urmat:
Cu alte cuvinte, autorii susțin că Europa ar trebui să înceteze să mai dea subvenții generalizate – fie prin programe europene de cercetare, fie prin programe naționale – și să utilizeze mai înțelept achizițiile publice, acordând contracte celor mai buni.
„Trebuie consolidată competența strategică și operațională a autorităților contractante. Mai mulți ingineri, mai puțini avocați. În al doilea rând, trebuie să ne gândim la Next Big Thing tehnologic și să nu ne lăsăm pradă orgoliului de a ne dori pur și simplu «constelația noastră» – pentru că numai diferențierea și un salt tehnologic ne vor oferi un avantaj”, spun experții.