Strategia secretă a lui Marco Rubio pentru a convinge Europa să intervină în Orientul Mijlociu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marco Rubio are o strategie secretă pentru a convinge Europa să intervină în Orientul Mijlociu. Șeful diplomației americane s-a aflat vineri la Paris pentru a se întâlni cu omologii săi din G7. Pe ordinea de zi: războiul din Iran și situația din Strâmtoarea Ormuz. Obiectivul său: să își convingă partenerii să intervină. Și vine cu argumente solide, relatează Blick, parte a grupului Ringier.
Cuprins:
„Aliații din G7 trebuie să ajute Statele Unite”
Acesta a promis, în cele din urmă, că războiul împotriva Iranului se va încheia în termen de „două săptămâni!”. Adevărat sau fals? La Cernay-la-Ville, lângă Paris, miniștrii de externe ai țărilor G7 (Canada, Italia, Franța, Germania, Regatul Unit, Japonia, plus Comisia Europeană) i-au repetat lui Marco Rubio că nu vor desfășura mijloace maritime pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz, atât timp cât războiul continuă.
Nici nu se pune problema unei operațiuni de escortare a navelor comerciale sub amenințarea dronelor și a rachetelor iraniene pentru a părăsi strâmtoarea blocată în prezent - cu excepția cargourilor și tancurilor petroliere care acceptă condițiile impuse de Teheran.
Și totuși, șeful diplomației americane a revenit la atac. Donald Trump însuși a deplâns faptul că cancelarul german afirmă că acest război „nu este al Europei”. „Aliații din G7 trebuie să ajute Statele Unite”, a repetat Rubio. Nu este o opțiune. Este o obligație”.
„Pe hârtie, Marco Rubio nu prea avea argumente noi de prezentat. Acest război împotriva Iranului, declanșat pe 28 februarie prin atacurile care l-au ucis pe liderul suprem iranian Ali Khamenei, nu a fost decis împreună cu aliații. Nici măcar nu au fost informați sau consultați. Doar că Donald Trump nu vede lucrurile astfel.
Negocieri sau nu
Angajat în negocieri obscure cu Iranul - negate de Teheran, dar confirmate de Pakistan - președintele american vrea cu orice preț să evite un șoc petrolier mondial. Prin urmare, acesta trebuie să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, adică să îi împiedice pe iranieni să atace navele comerciale care o tranzitează.
Contingente de aproximativ 5.000 de pușcași marini sunt pe cale să ajungă la fața locului pentru a participa, eventual, la o operațiune militară. Însă acest lucru nu va fi suficient. Este nevoie de mai multe nave de război pentru escortă, capabile să asigure acoperire antiaeriană pentru tancurile petroliere.
Ucraina, pusă în balanță
Cum să-i convingi pe aliații Statelor Unite să se conformeze? Rubio are o armă. Decisivă. Este vorba despre sprijinul militar american și despre livrările de petrol și gaze provenite din Statele Unite.
În ceea ce privește sprijinul militar, Pentagonul a început - încă o dată - să își reducă susținerea pentru Ucraina, țară pe care Statele Unite o sprijină din răsputeri împotriva Rusiei. Dacă situația se agravează, Moscova va putea relua ofensiva, profitând de încasările în valută generate de vânzările crescute de petrol și gaze către clienți precum India sau China.
Ucraina este, așadar, pusă în balanță. Este cinic. Dar ar putea funcționa, iar Marco Rubio va repeta acest lucru la Paris. Prețul care trebuie plătit pentru a apăra Kievul este acceptarea condițiilor impuse de Washington. Punct.
Criza energiei
A doua armă, și mai teribilă în timp de criză, este energia. Țările europene au o nevoie vitală de importurile de petrol și gaze de șist americane. Această resursă energetică le poate permite să compenseze pierderile din Strâmtoarea Ormuz, provenite din Qatar.
Țări precum Spania sau Germania sunt extrem de expuse importurilor de gaz lichefiat din Statele Unite. Acestea din urmă au, prin urmare, mâna pe un robinet strategic: dacă măresc prețurile, factura europeană va exploda, având ca rezultat o creștere a inflației. O altă opțiune: rezervarea stocurilor energetice pentru consumul intern pentru a împiedica tocmai creșterea prețului carburantului pentru americani. Europa ar plăti prețul cel mai mare.
Trump nu îi lasă de ales
Totuși, Marco Rubio nu este un susținător al războiului împotriva Iranului. Dar Donald Trump nu îi lasă de ales. Cu cât Statele Unite și Israelul rămân singure angajate în războiul împotriva Republicii Islamice, cu atât întreaga lume îi acuză, începând cu țările emergente din Sud.
Întreaga Asie este supusă unei presiuni energetice dure. Țările din Golf sunt asfixiate. Trebuie oprit șocul economic mondial care se prefigurează.
O intervenție europeană ar putea face diferența pe plan maritim, cu toate riscurile și pericolele asumate de țările care își vor trimite navele militare în Strâmtoarea Ormuz.
Însă pentru Trump, un singur lucru contează: ca aliații săi să asculte. În caz contrar, își va pune amenințările în aplicare. Cel puțin asta le-a repetat Marco Rubio omologilor săi din G7, care depind acum de calendarul său.
Recent, Donald Trump a râs de navele de război britanice: i-a transmis lui Keir Starmer că „sunt jucării pe lângă ce avem noi”. Liderul SUA a respins navele de război britanice, numindu-le „jucării”, în cea mai recentă ironie la adresa țărilor NATO pentru lipsa lor de implicare în atacurile comune americano-israeliene asupra Iranului, relatează The Guardian.
