Mesaj de la un medic român din Suedia, în ziua alegerilor europarlamentare: “Votez din respect pentru ăia care au murit în 1989 ca să-mi dea mie dreptul ăsta!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea a vizitat spitalul din Värnamo din sudul Suediei, un orășel cât Moreni, unde lucrează 20 de medici români!Răzvan Nichițelea operează de aproape 10 ani în spitalul de aici, are dublă cetățenie, suedeză și română, spune că nu crede că va reveni în țară și motivează de ce azi va conduce aproape 500 de kilometri dus-întors ca să voteze.“Pentru că votul nu e pentru ceva sau pentru cineva, ci e un principiu”.Sistemul medical descris de el și vizitat de echipa Libertatea este șocant prin diferențe.“Dacă ascunzi o infecție nosocomială aici, cred că poți să faci pușcărie”.Nu există pacientul doctorului, există pacientul spitalului.În Suedia, pacienții nu vin la un anumit doctor, ci la spital. “Nu există să ceri să naști cu un doctor”.Ba mai mult, pacienții îi tratează pe doctorii ca pe orice alți funcționari publici care sunt plătiți să lucreze în serviciul oamenilor. “În România te simțeai așa un mic Dumnezeu când veneau și ziceau: Să trăiți, domnul doctor”.
Cuprins:
- “Munceam ca un descreierat”
- ”Am condus 800 de km ca să îl votez pe Iohannis. E principiu”
- ”Nu contează cu cine votezi, dar du-te și votează”
- Cum au ajuns în Suedia
- Salariu de 10 ori mai mare
- Avantajul unei experiențe mai mari ca număr de pacienți în România
- “Era Valea plângerii”
- Pacientele nu sunt urmărite de către medic, ci de către moașe
- Nu există pacientul doctorului, există pacientul spitalului
- “Dacă ascunzi o infecție nosocomială, cred că poți să faci pușcărie”
- “În Suedia e cea mai mică rată a mortalității infantile din UE. În România e cea mai mare”
- La nașterea naturală, soțul taie cordonul ombilical
- Impozit de 50% pe salariu
- Contractul cu valoare morală
- Afară din politică pentru o ciocolată Toblerone și niște tampoane
- Copiii, România și votul
Sunt de vreo șase ani în politica din Suedia. Am vrut să mă implic. Aici, doar dacă ești bănuit (n.r de o faptă de corupție) trebuie să pleci. Nu ca în România să fii condamnat în prima instanță și să aștepți ultima instanță. Niciodată așa ceva- Răzvan Nichițelea, doctor obstretician-ginecolog, 41 de ani, Värnamo
de Delia Marinescu și Eli Driu (foto)
În urmă cu aproape zece ani, Răzvan Nichițelea era un tânăr ginecolog de 32 de ani, care spera să primească un post la Spitalul Universitar din București, acolo unde tocmai își terminase rezidențiatul.Când a aflat că n-a luat jobul, și-a amintit ce îi spusese soția lui, Diana, medic anestezist la Spitalul Fundeni, încă din primii ani de rezidențiat, când dăduse piept cu condițiile din spitale: să plece amândoi din țară. Atunci, lui i se păruse prea devreme, căci simțea, spune el, că are o datorie morală față de România. “Mă gândeam mă, totuși, e o țară care a investit în mine bani, m-a făcut mare, m-a dat la școală, m-a făcut doctor și trebuie să dau și eu ceva înapoi”.
“Munceam ca un descreierat”
“Maieul e mai aproape de corp decât cămașa”, și-a spus însă ulterior, uitându-se înapoi la ultimii șase ani. “Nu mai aveam viață personală, munceam ca un descreierat de dimineața până a doua zi dimineața. Fetița mea avea trei ani atunci și o vedeam foarte rar, era ba la mama, ba la soacră-mea, numai la noi, nu”, își amintește.
“Era un haos total în viața noastră și atunci am zis că nu se mai poate”. Încă doi medici români, de 32 de ani, se alăturau astfel celor peste 15.000 de medici plecați peste hotare.Astăzi, după aproape 10 ani de la venirea în Suedia, viața lor s-a schimbat. Dar pentru bărbatul din Buzău și pentru soția sa din Huși a rămas sentimentul că datorează ceva. Așa că azi, în duminica alegerilor europarlamentare, el și soția lui, amândoi cu dublă cetățenie, vor vota listele partidelor din România. ”Pentru noi, cei cu dublă cetățenie, când ne ducem la secția de votare trebuie să facem o declarație că n-am votat și pentru țara de aici”, explică doctorul. Ca să voteze, trebuie să conducă 500 de kilometri dus-întors până la Malmö, la granița cu Danemarca, unde se află Consulatul Onorific al României.”Mă duc pentru că românii în România nu votează, din păcate. Și țara a ajuns așa cum a ajuns. Noi în continuare suntem masochiști, avem două antene parabolice pe casă care îmi arată programe românești și sunt destul de conectat cu realitatea din România și nu e în regulă deloc”, spune medicul.
”Am condus 800 de km ca să îl votez pe Iohannis. E principiu”
”Dacă acum câțiva ani credeam că sunt lucruri care sunt ireversibile, mi s-a demonstrat că sunt total reversibile și ne-am întors în timp cu cel puțin 10 ani”.Medicul spune că nu votează pentru ca părinții și rudele lui care au rămas în România să aibă o viață mai bună, ci o face ”din respect pentru ăia care au murit în 1989, doar ca să îmi dea mie dreptul ăsta. Votul nu e pentru ceva sau pentru cineva”.”Am condus 800 de km ca să îl votez pe Iohannis. E principiu”, afirmă el.
”Nu contează cu cine votezi, dar du-te și votează”
Răzvan Nichițelea are un mesaj pentru cei de acasă. ”Să te duci până la cea mai apropiată școală de unde stai tu și să pui o ștampilă… nu contează cu cine votezi, dar du-te și votează, pentru cei care sunt votanți disciplinați ai partidului de guvernământ ăia se duc oricum, pentru că îi încolonează primarul și îi duce la vot”.
Cum au ajuns în Suedia
Dacă și astăzi sunt atât de legați de țară, acum aproape un deceniu a fost și mai complicat. Dar garanția unei vieți decente i-a făcut să se mute în Suedia. Venirea lor aici e o poveste în poveste. De la primul contact au simțit că lumea, așa cum o știau, se răsucește, ca și cum s-ar reașeza într-o ordine firească. Aveau trei colegi care plecaseră deja la spitalul din Värnamo, un oraș de 19.000 de locuitori, din sudul țării scandinave. Echivalentul din România, ca populație, sunt orașele Moreni sau Comănești. Își amintește momentul în care, după ce el și soția lui au dat interviul de angajare, s-au întâlnit în mașină, în fața spitalului suedez. Amândoi erau buimaci. “Stăteam în mașină și ziceam: bă, ori o fi engleza mea proastă - dar știam că nu e, ori ăștia ne-au zis că noi hotărâm dacă venim sau nu. Și ea a zis: bă, și eu am înțeles la fel”.
Salariu de 10 ori mai mare
Cei doi știau că la un interviu, angajatorul îți spune de obicei dacă te ia sau nu. Aici părea invers, angajatul decidea. Așa că Nichițelea a pus mâna pe telefon și a mai întrebat o dată: “n-am înțeles noi bine sau noi trebuie să ne hotărâm? Și au zis, da, voi trebuie să vă hotărâți”.Salariul era de 10 ori mai mare decât în România, iar angajatorii promiteau să se ocupe ei de găsirea unui apartament mobilat și a unei grădinițe pentru fiica lor. Însă, fiind un spital mic din Suedia, dacă ziceau da, trebuiau să renunțe amândoi, cel puțin temporar, la ambițiile de spital universitar pe care le aveau: ea - transplant hepatic, el - fertilizări în vitro.Au spus da.
Avantajul unei experiențe mai mari ca număr de pacienți în România
El și soția lui s-au remarcat de la început, pentru că, față de colegii lor suedezi de aceeași vârstă făcuseră mult mai multă practică, văzuseră mai mulți pacienți. Cazuistica e un beneficiu despre care vorbesc mulți medici români ajunși afară. “Cazurile pe care le-am întâlnit în România nu le-am întâlnit aici, adică față de un specialist tânăr din Suedia eram mult mai experimentat”.Însă în țară asistase mai mult nașteri naturale, pentru că “nu prea ne dădeau voie să facem cezariene, că erau sălile ocupate de ăia care erau mai mari decât noi”.
“Era Valea plângerii”
“N-ai ce să compari”, răspunde când îl întrebăm care sunt cele mai mari diferențe dintre sistemul pe care l-a lăsat în urmă și cel nordic.Îl rugăm totuși să facă un efort, iar lista pare să nu se mai sfârșească. “Operam cu niște instrumente de o sută de ani, iar la camera de gardă aveam niște instrumente… Cum să zic eu… Cred că românii nu își cunosc drepturile… consultam femeile cu niște valve de-alea care erau ruginite, erau vai de capul lor. Nu aveam mănuși, cumpăram mănuși noi, era Valea Plângerii”, își amintește Nichițelea.Medicul român a venit într-un sistem care alocă sume uriașe pentru sănătate. “Județul în care suntem noi are un buget la sănătate de 9,5 miliarde de coroane. Asta înseamnă aproape 1 miliard de euro. Doar un județ”.
Pacientele nu sunt urmărite de către medic, ci de către moașe
În spitalul din Värnamo, lucrează 40-50 de moașe și doar 10-12 medici ginecologi. Sarcinile normale sunt urmărite de către moașe și nașterile normale sunt făcute tot de către acestea. “E ceva normal. Pe mine mă cheamă doar când ceva nu e în regulă. Într-o sarcină normală fără complicații, pacienta poate să nu întâlnească medicul niciodată”.În Suedia rata cezarienelor este de 14,7%, pe când în România este de peste două ori mai mare, de multe ori din cauza șpăgilor.
Nu există pacientul doctorului, există pacientul spitalului
În Suedia, pacienții nu vin la un anumit doctor, ci la spital. “Nu există să ceri să naști cu un doctor”.Ba mai mult, pacienții îi tratează pe doctorii ca pe orice alți funcționari publici care sunt plătiți să lucreze în serviciul oamenilor. “În România te simțeai așa un mic Dumnezeu când veneau și ziceau: Să trăiți, domnul doctor”.
“Dacă ascunzi o infecție nosocomială, cred că poți să faci pușcărie”
În Suedia, cazurile de infecții nosocomiale sunt urmărite foarte strict, spune medicul. “În momentul în care se detectează o infecție nosocomială, nu numai că nu poți s-o ascunzi… dar dacă o ascunzi cred că poți să faci și pușcărie”.El nu-și amintește nici un caz de infecție nosocomială la el în spital.
“În Suedia e cea mai mică rată a mortalității infantile din UE. În România e cea mai mare”
Unul dintre motivele pentru care România are cea mai mare mortalitate infantilă este că femeile din mediile defavorizate nu-și permit să-și monitorizeze sarcina. ”Și atunci nu găsești problema de la început, o problemă pe care ai putea-o rezolva cu un tratament sau cu un avort dacă e ceva în neregulă”.
La nașterea naturală, soțul taie cordonul ombilical
“În Suedia aproape că nu există caz în care soțul să nu asiste la naștere, fie că e naștere normală, fie că e cezariană, de la început până la sfârșit. Și la nașterea naturală, el taie cordonul ombilical. În România n-am văzut niciodată asta”, spune Nichițelea.De asemenea, în spitalul suedez “nu se tolerează niciun fel de discriminare, culoare, rasă, orientare sexuală și e bine să fie așa”, încheie medicul lista discrepanțelor.
Impozit de 50% pe salariu
Medicul român este și politician în Suedia, de șase ani. Face parte din Comisia de Sănătate a Guvernului regiunii. ”Am vrut să mă implic. Dacă vrei să schimbi lucrurile, trebuie să încerci să le schimbi tu, nu să aștepți pe alții”, spune el.Deși face parte dintr-un partid liberal, de dreapta, medicul subliniază beneficiile societății suedeze care are principii de stânga. ”E o democrație veche, stabilă, a fost social-democrație foarte mulți ani în care spun bă, trebuie toată lumea să trăiască bine”, povestește medicul român. ”Eu plătesc 50% impozit pe salariu. Doctorii câștigă mult și atunci îți ia statul jumătate din ei. Dar nu mă deranjează, pentru că îți rămân suficient de mulți bani să ai un standard de viață mai mult decât OK, iar pe ăia 50% pe care mi-i ia statul îi văd într-un fel sau altul”, adaugă el.
Contractul cu valoare morală
Când a intrat în Centerpartiet, a semnat un contract care nu are valoare juridică, ci una morală. ”Scrie așa: în momentul în care ești bănuit de lucruri ilegale, îți dai demisia din toate funcțiile publice și aștepți să fii declarat nevinovat. Dacă ești declarat nevinovat te întorci în funcția publică, dacă ești vinovat, îți primești pedeapsa”, spune el.
Doar dacă ești bănuit trebuie să pleci. Nu ca în România să fii condamnat în prima instanță și să aștepți ultima instanță. Niciodată așa ceva
Afară din politică pentru o ciocolată Toblerone și niște tampoane
”Aici a fost o politiciană social-democrată care a plătit cu cardul guvernamental o ciocolată Toblerone și niște tampoane, la un supermarket din străinătate. A dispărut din viața politică. Și-a dat demisia”, povestește medicul român.
Copiii, România și votul
Răzvan și Diana Nichițelea au doi copii, Mara și Erik, care vorbesc și română, și suedeză, ”dar mai mult suedeză, din păcate. Mara care vine din România vorbește română mai bine, Erick care e născut aici amestecă cuvintele”. Părinții vorbesc cu ei doar în română și îi duc în țară în fiecare an. ”Stau câteva săptămâni fără noi, la bunici și când se întorc de acolo se vede așa o îmbunătățire a limbii, dar după aia durează un an până se duc a doua oară”.
”România nu e mai mult decât o destinație de vacanță pentru copii. Fi-mea nu mai vrea să mai meargă în România deja, preferă să rămână în Suedia cu prietenii”.
România li se pare copiilor o țară aglomerată și haotică. Astăzi, duminică, 26 mai 2019, mama și tatăl lui Erik și al Marei se vor sui în mașină pentru această țară aglomerată, haotică și în căutare de speranță.
