Cum a transformat Papa Francisc Vaticanul și de ce a lăsat în urmă o biserică sfâșiată de ură și scandal
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deși a fost ales în 2013 ca un reformator al Bisericii Catolice, pontificatul lui Papa Francisc a fost plin de contradicții și a lăsat în urmă o instituție care, deși a predicat mila și protejarea celor slabi, a continuat să fie afectată de scandaluri financiare și acuzații grave de abuzuri.
Cuprins:
Un papă ca nimeni altul
Chiar înainte să moară, Papa Francisc a făcut ceea ce i-a ieșit cel mai bine timp de peste un deceniu: a enervat puternic lumea conservatoare. De data asta, ținta a fost chiar administrația americană condusă de Donald Trump. Papa a numit planurile de deportare în masă ale imigranților „o violare a demnității umane” și l-a acuzat pe vicepreședintele J.D. Vance că folosește în mod greșit termeni teologici, scrie Politico.
Nu era prima oară când liderul Bisericii Catolice intra direct în ringul politic. Ba chiar, asta a fost una dintre trăsăturile definitorii ale pontificatului său: spontaneitate, empatie pentru cei marginalizați și o retorică care, de multe ori, a lăsat diplomația la ușă.
A fost supranumit „episcopul mahalalelor”
Francisc a fost primul papă latino-american, primul iezuit pe Scaunul Sfântului Petru și primul care și-a luat numele de la Sfântul Francisc de Assisi, simbolul sărăciei și al păcii. Născut Jorge Mario Bergoglio în 1936, în Buenos Aires, a lucrat ca portar de club de noapte, menajer și tehnician chimist. A fost vrăjit, de o tânără în seminar, dar a ales, până la urmă, calea credinței.
A fost numit „episcopul mahalalelor”, după ce a dublat numărul de preoți în cartierele sărace ale capitalei argentiniene. Dar chiar și acolo, printre cei mai sărmani, reputația sa nu era lipsită de controverse. În timpul dictaturii militare din Argentina, a fost acuzat că nu a protejat suficient preoții disidenți care au fost răpiți. Alții spun că, din contră, a încercat să-i salveze.
Reformatorul care n-a reușit să repare tot
În 2013, a preluat frâiele unei Biserici zguduite de scandaluri, de la abuzuri sexuale până la corupție financiară. A promis schimbare. Și, într-o anumită măsură, a livrat. A numit femei și laici în funcții importante din Vatican, a pledat pentru o Biserică „spital de campanie”, adică apropiată de cei suferinzi, și a rostit, probabil, cea mai cunoscută replică a sa: „Cine sunt eu să judec?” când a fost întrebat despre homosexualitate.
Dar reforma promisă a venit greu și nu a fost niciodată completă. A păstrat interdicția privind hirotonirea femeilor, a diluat o declarație importantă despre binecuvântările pentru cuplurile de același sex după presiunile episcopilor africani și a fost acuzat că a protejat prieteni acuzați de abuzuri.
Prietenii periculoși și scandalurile de corupție
Papa Francisc a fost criticat pentru modul în care a gestionat cazul fostului cardinal Angelo Becciu, implicat într-un scandal cu investiții imobiliare dubioase. De asemenea, a fost acuzat că l-a apărat pe Marko Rupnik, un preot acuzat de agresiune sexuală, ale cărui opere de artă religioasă au fost în continuare comandate de Vatican.
În 2017, un auditor financiar al Vaticanului a fost concediat fără explicații clare, iar ulterior s-a descoperit o investiție dezastruoasă în Londra. Toate acestea au lăsat impresia unei conduceri oscilante, uneori haotice.
Conservatorii nu l-au iertat niciodată. Cardinalul Raymond Burke, cunoscut pentru veșmintele sale baroce și opiniile dure, a fost liderul opoziției interne. A criticat deschis „agenda woke” a papei și s-a plâns că Biserica a devenit „prea feminină”. Conflictul dintre cei doi a fost adesea teatral, până și scandalul despre prezumtiva distribuire de prezervative în Myanmar de Ordinul Cavalerilor de Malta a fost legat de această rivalitate.
Într-un moment de sinceritate, Papa i-a numit pe unii dintre criticii săi „instabili psihic”.
Un papă iubit de popor, dar controversat în culise
În ciuda tuturor acestor scandaluri și polemici, Papa Francisc se bucura, la finalul vieții sale, de o popularitate uriașă în rândul celor 1,4 miliarde de catolici din lume. A fost un papă carismatic, spontan și apropiat de oameni. A pus degetul pe rănile lumii moderne, de la criza refugiaților până la abuzurile puterii, și a făcut asta fără să se ascundă în spatele formulelor teologice.
Dar a lăsat în urmă o Biserică divizată. Conservatorii și-au ascuțit cuțitele, iar succesorul său va moșteni o instituție tulburată, cu alianțe instabile și cu un drum incert înainte.
Papa Francisc omul care a îndrăznit să schimbe, chiar dacă uneori a greșit, s-a stins din viață luni, 21 aprilie, la 88 de ani. Un papă care a vorbit pe limba celor uitați de lume și care a refuzat să tacă, indiferent de preț.
