Podul lui Constantin cel Mare a ieșit din apele Dunării. Cum arată ruinele gigantului antic dintre România și Bulgaria

Podul lui Constantin cel Mare este vizibil după ce nivelul Dunării a scăzut

În ultimele zile, nivelul Dunării a scăzut, atingând recordul din 2003 și provocând o adevărată criză energetică în România, Bulgaria și Ungaria. Totuși, dincolo de problemele generate de secetă și debitul redus al fluviului, arheologii par să aibă o șansă unică.

Ruinele unei construcții despre care se crede că ar fi Podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre au „reapărut”, în contextul nivelului scăzut al apei. Părți din fundația podului care ar fi fost construit în Antichitate au fost filmate de arheologii bulgari care au desfășurat o misiune de documentare a rămășițelor vizibile ale construcției.

„Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase, deoarece natura dezvăluie temporar un obiect care, în mod normal, este ascuns sub apele Dunării. Ne oferă o ocazie rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său real”, a declarat Pavel Popov, reprezentant al Muzeului de Istorie Regională din Pleven, citat de Reuters.

Povestea Podului lui Constantin cel Mare: gigantul care a rezistat doar patru decenii

La mai bine de două secole după ce Apolodor din Damasc ridica faimosul pod de la Drobeta la ordinul împăratului Traian, o altă impresionantă realizare inginerească a Antichității se înălța peste apele Dunării. Inaugurat la 5 iulie 328 d.Hr., în prezența împăratului Constantin cel Mare, podul dintre Sucidava și Oescus este unul dintre cele mai lungi poduri romane construite vreodată peste un curs de apă.

„Podul lui Constantin cel Mare a fost una dintre cele mai impresionante construcții ale Antichității târzii și, în același timp, un important instrument strategic al Imperiului Roman. Lega cetatea romană Oescus, aflată în apropierea localității Gigen din Bulgaria de astăzi, de Sucidava, actualul Celei-Corabia, pe malul românesc al Dunării. Podul a fost inaugurat în anul 328, în timpul împăratului Constantin cel Mare, iar izvoarele istorice indică data de 5 iulie. Existența sa este cunoscută atât din surse antice, cât și din cercetările arheologice moderne”, a explicat Daniel Costache, managerul Muzeului Județean Buzău, pentru Libertatea.ro.

De ce a fost construit podul peste Dunăre și cum ajuta în Antichitate

Pentru Constantin cel Mare, controlul frontierei dunărene era esențial. După reorganizarea imperiului și întemeierea noii capitale la Constantinopol, împăratul avea nevoie de o cale rapidă de acces către teritoriile aflate la nord de Dunăre, pentru desfășurarea campaniilor militare și consolidarea influenței romane în regiune.

„Pentru a-i înțelege însă importanța, trebuie să privim contextul politic și militar al epocii. După retragerea administrației romane din Dacia, în secolul al III-lea, Dunărea devenise din nou principala frontieră nordică a Imperiului. Constantin cel Mare a încercat însă să reinstaureze controlul roman la nordul fluviului.
Astfel, acest pod era esențial pentru noua politică, pe el putând fi deplasate mai rapid trupele, echipamentele și proviziile între cele două maluri ale Dunării”, spune managerul Muzeului Județean Buzău.

Podul a transformat Sucidava într-un important punct strategic și comercial. El facilita circulația trupelor și a mărfurilor între cele două maluri ale Dunării și permitea o reacție rapidă în cazul amenințărilor de la frontieră.

Podul lui Constantin cel mare este considerat „o minune inginerească din Antichitate”

Având o lungime totală de 2.437 de metri, dintre care 1.137 de metri peste albia Dunării, podul a fost considerat cel mai lung din Antichitate peste un curs de apă.

„Dimensiunile sale erau remarcabile. Cercetările și reconstituirile istorice indică o lungime totală de aproximativ 2,4 kilometri, dintre care peste un kilometru traversa efectiv albia Dunării. Construcția avea pile solide, pe care era susținută o suprastructură realizată în mare parte din lemn. Prin dimensiunile sale, podul se numără printre cele mai mari poduri construite în lumea romană”, a mai precizat Daniel Costache, pentru Libertatea.ro.

Cum a fost construit în Antichitate cel mai lung pod peste un curs de apă

Construcția sa impresionantă era realizată din piloni de piatră fixați cu mortar, iar suprastructura era din lemn. Înălțat la aproximativ 10 metri deasupra apelor fluviului, podul avea o lățime de 5,7 metri, fiind utilizat timp de aproximativ patru decenii.

Arheologii au încercat în repetate rânduri să analizeze Podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre

De-a lungul secolelor, mai mulți cercetători au încercat să localizeze și să studieze Podul lui Constantin cel Mare.

Primele descoperiri științifice semnificative au fost realizate în 1902 de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, iar în 1934, istoricul Dumitru Tudor a publicat o lucrare completă despre această structură remarcabilă. Ultima cercetare sistematică pe malul românesc al Dunării a avut loc în 1968, coordonată de Octavian Toropu.

„Cercetările arheologice moderne au completat considerabil informațiile pe care le aveam despre acest monument. Investigațiile realizate în ultimele decenii, inclusiv prin utilizarea sonarelor și efectuarea de măsurători magnetometrice, au identificat în albia Dunării și pe malul românesc urmele mai multor structuri care corespund traseului podului antic. Aceste descoperiri confirmă amploarea construcției și permit astăzi o reconstituire mult mai exactă a sa”, explică și managerul Muzeului Județean Buzău.

Ce s-a întâmplat cu Podul Constantin cel Mare și de ce nu a mai fost folosit

Deși a reprezentat o capodoperă a ingineriei militare și comerciale romane, existența sa pare să fi fost surprinzător de scurtă și nici până în prezent nu se știe cu exactitate când a încetat să mai fie folosit.

„În ceea ce privește momentul în care podul a încetat să mai fie folosit, trebuie să fim prudenți. Uneori este indicat anul 367 drept moment al distrugerii sale, însă nu avem dovezi certe pentru o asemenea datare exactă. Știm însă că, în acel an, împăratul Valens a traversat Dunărea în timpul campaniei împotriva goților folosind un pod de vase. Acest fapt sugerează că podul lui Constantin nu mai era atunci funcțional.

Nu cunoaștem cu exactitate nici momentul, nici împrejurările în care podul a fost distrus sau abandonat. Ceea ce știm cu certitudine este că a avut o existență relativ scurtă, dar o importanță istorică majoră, fiind una dintre cele mai ambițioase construcții realizate de Imperiul Roman la Dunărea de Jos”, atrage atenția istoricul Daniel Costache, în interviul acordat pentru Libertatea.

Cum ar arăta astăzi Podul lui Constantin cel Mare: rămășițele au fost filmate din dronă

Echipa Muzeului din Pleven a desfășurat săptămâna trecută o misiune de documentare a rămășițelor vizibile ale unui pod, situate în apropierea satului Gigen, Bulgaria. Despre acestea se crede că ar fi ruinele Podului lui Constantin cel Mare. Folosind drone, cercetătorii au efectuat cartografierea și fotografierea fundațiilor expuse pentru a evalua starea acestora.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

„Este o șansă unică să studiem un monument de această importanță în mediul său natural, fără intervenția umană sau a timpului care, de obicei, le ascunde”, a adăugat Popov, pentru sursa citată mai sus.

Nu este prima dată când apar ruinele podului din Antichitate

Managerul Muzeului Județean Buzău atrage atenția asupra faptului că acesta nu este primul moment în care ruinele podului ies la suprafață.

„Au mai existat perioade în care nivelul Dunării a scăzut suficient de mult pentru ca anumite elemente ale podului să poată fi observate. Trebuie însă spus că nu vorbim despre apariția podului în întregime, ci despre expunerea temporară a unor pile, fundații sau alte structuri aflate în mod obișnuit sub apă ori sub aluviuni. De altfel vestigiile podului sunt cunoscute de mai bine de un secol, iar unele dintre ele au fost semnalate încă din secolul al XIX-lea”, spune el.

Totuși, momentul este unul deosebit de important pentru că le dă arheologiulor posibilitate să analizeze și să cerceteze totul cu mijloace și tehnologie modernă.

„Ceea ce face situația actuală deosebită nu este neapărat faptul că aceste structuri devin vizibile pentru prima dată, ci gradul de expunere și posibilitatea de a le documenta cu mijloace moderne, într-un moment în care nivelul Dunării este excepțional de scăzut. Din punct de vedere științific, aceasta este o ocazie rară.

Cercetătorii pot observa direct elemente care, în condiții normale, sunt greu accesibile, le pot fotografia, măsura și integra în modele digitale. Practic, pentru o perioadă foarte scurtă, Dunărea ne oferă acces la un monument care, în cea mai mare parte a timpului, rămâne ascuns”, a mai explicat el, în exclusivitate.

„Nivelul scăzut al Dunării permite observarea directă a unor elemente constructive ale podului”

Potrivit managerului Muzeului Județean Buzău, nivelul excepțional de scăzut al Dunării reprezintă o oportunitate rară pentru arheologi, care pot documenta și analiza cu tehnologii moderne vestigiile Podului lui Constantin, obținând informații noi despre structura și starea de conservare a monumentului. Acesta a explicat pentru Libertatea:

„Din punct de vedere arheologic, este un moment deosebit, pentru că oferă cercetătorilor acces temporar la structuri care, în mod obișnuit, sunt acoperite de apă sau de depunerile Dunării. Nivelul foarte scăzut al fluviului permite observarea directă a unor elemente constructive ale podului și, mai ales, documentarea lor cu metode moderne: fotografiere aeriană cu drona, fotogrammetrie, măsurători precise, scanare și realizarea unor modele digitale 3D.

Toate aceste date pot contribui la o reconstituire mai exactă a traseului, dimensiunilor și tehnicii de construcție a podului, contribuind în chip fericit la obținerea de noi date. Un alt aspect important este evaluarea stării de conservare. Cercetătorii pot identifica eventuale degradări, deplasări ale unor blocuri, urme de eroziune sau modificări produse în timp de cursul fluviului. Compararea acestor observații cu datele obținute în cercetările anterioare poate oferi informații foarte valoroase despre evoluția monumentului”, a mai precizat el.

Ce riscuri implică pentru patrimoniu

Managerul Muzeului Județean Buzău atrage însă atenția că expunerea vestigiilor nu înseamnă doar o oportunitate pentru cercetare, ci și un risc pentru conservarea lor.

„Trebuie însă subliniat că o asemenea situație reprezintă și un risc pentru patrimoniu. Structurile care au stat mult timp într-un mediu umed și relativ stabil pot deveni vulnerabile atunci când sunt expuse brusc la aer, temperaturi ridicate și variații de umiditate. Din acest motiv, o documentare științifică trebuie făcută rapid, riguros și fără intervenții care ar putea afecta vestigiile.

Aș spune că avem de-a face cu o veritabilă „fereastră arheologică”: pentru o perioadă limitată, un monument ascuns în mod obișnuit sub apele Dunării devine accesibil cercetării directe. Important este ca această oportunitate să fie valorificată științific, printr-o colaborare între specialiștii români și bulgari, pentru că vorbim despre un monument comun celor două maluri ale Dunării și despre un capitol important al istoriei romane din această regiune”, a mai spus managerul Muzeului Județean Buzău, pentru Libertatea.

O descoperire interesantă a avut loc și în Ungaria. Un bărbat a găsit o piatră ciudată în albia secată a Dunării și crede ar fi un proiectil de catapultă vechi de 2.000 de ani. Exemplarul urmează să fie analizat de experții de la Budapesta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI