Preotul care îi învață alfabetul pe deținuții de la Jilava și le dă teme de făcut în celulă. „Daniel scrie cel mai frumos, așa îmi pare mie”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marius Ilie este preotul care din această vară a preluat parohia din interiorul penitenciarului Jilava și a inițiat și un program prin care îi învață pe deținuți să scrie și să citească. Cel mai în vârstă elev al lui are 48 de ani. Un studiu internațional arată că 70% dintre deținuții fără școală se întorc în penitenciar.
În fața bisericii din curtea Penitenciarului Jilava, șase bărbați stau cuminți în bănci, cocoșați peste caiete. E un soare plăcut de toamnă. Un preot tânăr se învârte în jurul lor îndemnându-i să găsească forma de plural a unor cuvinte.
- Erou?
- Eroi!
- Roi? Atenție, e un pic mai greu!
- Roiuri. Perfect, îi ghidează bărbatul.
Ca niște copii de clasa întâi, cei șase bărbați așteaptă primele silabe ale preotului-învățător, ca să prindă curaj. „Nor? Nooo...” „Nori!”, își intră ei în ritm.
Acum trec la dictare. Preotul Marius Ilie le dă diferite nume proprii ca să-i testeze dacă scriu cu majusculă. „Mioara, Coman...”, enumeră bărbatul. „Coman! Era un film care se chema așa!”, se entuziasmează un bărbat din ultima bancă. Se referă la „Conan”, dar nimeni nu-i taie din elan.
Preotul se oprește pe rând la câte o bancă să verifice caietele. La ultima bancă e nehotărât dacă să-i ghideze mâna unuia dintre elevi. Se răzgândește. În general, toți au caiete ordonate, fără purceluși. „Daniel scrie cel mai frumos, așa îmi pare mie”, îl laudă părintele Ilie.
„Vreau să învăț ca să pot să citesc la televizor”
Educația este un drept fundamental și persoanele lipsite de libertate se pot înscrie la școală în cadrul programului „A doua șansă”, care le permite celor care nu au mers la școală la timpul lor, să-și reia studiile. Anul trecut, peste 700 de deținuți din toată țara au urmat cursurile școlii primare. În plus, dacă participă la aceste activități, deținuților li se taie din perioada de detenție până la prezentarea în fața comisiei de eliberare condiționată. Programul preotului Marius Ilie este în afara celui al Ministerului Educației și este un ajutor binevenit.
A preluat parohia în luna august. Dimineața face slujba, apoi primește oameni la consiliere și după masa de prânz încep cursurile. Crede că niciodată nu e prea târziu să te întorci la școală, mai ales că educația e cea care te poate ține departe de infracțiuni. „Au făcut anumite probleme, anumite infracțiuni pentru că într-adevăr, și școala le-a lipsit, pentru că n-au conștientizat în momentele respective ceea ce au făcut”, spune preotul.
Îi dau dreptate și câteva studii internaționale.
Doar 16% dintre cei care învață să scrie și să citească ajung din nou în penitenciar, în timp ce 70% dintre cei care nu fac nimic pentru educația lor ajung să aibă din nou probleme cu educația, arată un studiu din SUA. 70% dintre deținuții americani nu pot citi la un nivel mai bun decât un elev de clasa a patra.
„Uite, unul dintre ei a condus fără permis fiindcă n-avea carte și așa a ajuns aici”, mai spune preotul. Se referă la Nicu Ciuraru, un bucureștean de 48 de ani, azi elev în prima bancă, printre cei care țin cel mai mult două degete ridicate. „Părinte, aș vrea să vă mulțumim pentru ce faceți pentru noi”, întrerupe el ora, dintr-o pornire de recunoștință instinctivă sau pur și simplu din instinctul păstrat în fibra oricărui elev de a se pune bine cu profesorul.
Nicu e de opt luni în Jilava, transferat de la Rahova. Participă la cursuri pentru că ar vrea și el ca mesajele de pe panourile de circulație să nu mai pară picturi abstracte.
„Vreau să învăț ca să pot să citesc la televizor și dacă vreau să scriu la cineva, să scriu eu cu mâna mea, să nu dau la altul să scrie. E foarte greu să dai la cineva să scrie, să nu scrii tu cu mâna ta la familie acasă”, spune bărbatul.
Un studiu din 2018 realizat de Unicef arăta că 6% din populația României este analfabetă și că 41% dintre elevii români au mai puțin de zece cărți acasă și cam același procent dintre adolescenții de 15 ani citesc cu dificultate.
Va scrie cu mâna lui acasă
Din cauză că n-are carte, până acum a lucrat numai la negru. „Am muncit pe un șantier. Nu ești văzut bine dacă nu ai nicio clasă, cu carte de muncă nu aveam unde.”
Are doi copii acasă care merg la școală, fiindcă nu vrea să aibă soarta lui. E fericit că pentru prima oară în viața lui, le va putea trimite o scrisoare pe care n-a dictat-o altui deținut. Gânduri intime pe care nu mai trebuie să le împărtășească cu un necunoscut. „Copiii o să-și dea seama că am scris eu, că sunt litere de clasa întâi...”, râde bărbatul.
Preotul Marius Ilie îi încurajează pe toți. A observat că cei mari apreciază mai mult acum că cineva îi învață să scrie și să citească. A mai fost profesor în urmă cu 20 ani, înainte să devină preot. „Ca preot, una dintre vocații este a-i învăța pe alții. Sunt răbdător din fire, perseverez, încerc să remediez situațiile care apar”, spune acesta.
Cu elevii se vede în fiecare după-amiază și le dă și teme de făcut în celulă. „E greu pentru unii dintre ei pentru că au și o vârstă, e greu ca mâna să aibă o deschidere și obișnuința de a scrie. Dar fiind adulți, conștientizează mai mult rolul învățăturii în viața lor, conștientizează că fără carte e foarte greu să accezi în societate”, spune preotul.
