România în 2018, ca acum 100 de ani. Celebrarea tristă a sărăciei noastre în fotografiile făcute de locuitorii din ghetou

Ce-o fi în capul Stelei când îi vede pe acești bărbați scoși din cutie, vorbind păsărește și fără finalitate? Femeia a luat cuvântul mai devreme: „Problema este că nu știm unde să ne ducem și să rezolvăm problema cu actul de proprietate, pentru că acolo zice că sunt alți proprietari care nu ne dau voie să facem actele și nu știm unde să ne ducem. Trebuie să ne îndrume și pe noi cineva”. Cu dilema asta a plecat și acasă. Plus cu gândul că mâine-poimâine vine să o demoleze.

Locuiesc în India. Sector 3

De 36 de ani locuiește în India. India, sectorul 3, cartierul 23 August. O așezare improvizată, cu 150 de oameni, cu mulți copii și tineri, care de 40 de ani stau în cel mai mare sector al Capitalei fără apă curentă, canalizare și curent electric. În loc de acte de proprietate, au niște hârtii scrise de mână de funcționari de la primărie acum mulți ani și pe care edilii nu dau doi bani acum. Buldozerele pot veni oricând. „Spălăm la lighean”, îmi mai șoptește femeia. Așa că atunci când cei de la Asociația E-Romnja le-a spus să facă fotografii la ei acasă, femeia s-a învoit să-și expună viața ei săracă, poate-poate își amintește cineva că și ei există într-o capitală europeană.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

Georgiana Lincan le înțelege problemele. Și ea vine dintr-o astfel de comunitate, din Mizil. „Am locuit pe o stradă plină de noroi, nici noi n-am avut acces la apă până acum câțiva ani. Mergeam la școală și când ajungeam la asfalt, îmi ștergeam repede încălțămintea. Majoritatea comunităților de romi au aceste probleme”, spune Georgiana, care acum lucrează ca manager de proiect la Asociația E-Romnja. „Am zis că este important să aducem în atenția oamenilor și autorităților această comunitate și problemele cu care oamenii se confruntă. Și așa am ajuns să avem astăzi această expoziție. Fotografiile sunt făcute în comunitate, de persoane care fac parte din ea, și mesajele sunt ale lor. Este realitatea pe care ei o trăiesc zi de zi”, explică tânăra. Oamenii din comunitate lucrează în mare parte la firmele de salubrizare sau pe șantiere, cu ziua. Multe dintre femei sunt casnice. Copiii ajung plini de noroi la școală de multe ori și au viață grea. Și toate acestea acționează ca o picătură chinezească. Sfârșești prin a crede și tu că nu meriți, că ai greșit cu ceva.

„De multe ori mergeam la primărie și mă prezentam direct cu buletinul în mână, ca să vadă cine sunt, că știu când m-am născut, că știu cine e mama și tata și să le arăt că, deși sunt de etnie romă, îmi știu identitatea. Chiar cu buletinul în mână, oamenii de la direcția de asistență socială îmi spuneau că nu e adevărat, că nu știu dacă e buletinul meu. Iar în momentul în care ești evacuat, primăria nu vrea decât să te dărâme și să-ți spună că tu ești un om care nu merită să trăiești în casă, că parcă ai venit de pe altă planetă și le-ai stricat lor toate planurile”, explică și Nicoleta, care a fost evacuată din strada Vulturilor acum patru ani.

Expoziția de fotografie Photovoice poate fi vizitată la Elite Art Gallery, Piața Națiunilor Unite.

Citește și: Statul crește salariile chiar și în companiile cu probleme. Angajații care vor primi lefuri cu 15% mai mari începând cu luna aceasta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE