Scott Brubaker, fost director FDA: Cât de sigure sunt transplanturile de țesuturi și ce trebuie să întrebi medicul înainte de operație
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fost tehnician de laborator în Marina Americană, unde a început prin a recolta sânge în turele de noapte, Scott A. Brubaker a ajuns să coordoneze Divizia de Țesuturi din cadrul gigantului american FDA (Food and Drug Administration) și să dicteze standardele globale de siguranță pentru celulele, oasele și pielea donate. A anchetat focare terifiante de tuberculoză transmise prin transplanturi, a fost decorat pentru combaterea virusului Zika și a modelat reglementările Organizației Mondiale a Sănătății și ale Consiliului Europei. Aflat pentru prima dată în România la invitația dr. Andrei Nica, responsabilul Băncii Naționale de Multițesut, expertul american a participat la Congresul Romtransplant 2026 de la Cluj-Napoca. Într-un interviu pentru Libertatea, unul dintre cei mai mari specialiști din lume în siguranța transplanturilor vorbește despre riscurile invizibile din sălile de operație și despre întrebarea esențială pe care fiecare pacient român ar trebui să i-o pună chirurgului său.
Libertatea: Ați contribuit la conturarea reglementărilor atât în SUA, cât și în Europa. Ce îi lipsește unei țări precum România pentru a atinge nivelul de siguranță spitalicească existent în SUA?
Scott A. Brubaker: În ceea ce privește gestionarea și manipularea în condiții de siguranță a alogrefelor de țesut uman în spitale și centre chirurgicale, „Joint Commission” din SUA reprezintă cea mai bună resursă. Aceștia publică și actualizează ghiduri care vizează siguranța transplantului de țesuturi.
Există un proiect finanțat de UE, numit ReaderSHip, care pare să elaboreze recomandări și documente de orientare privind managementul organizațional optim al substanțelor de origine umană (SoHO – Substances of Human Origin) în cadrul spitalelor. Consider că există similitudini între aceste două entități și că specialiștii din România ar putea căuta modalități de a se implica în proiectul ReaderSHip. Ar trebui urmărite activitățile legate de pregătirea pentru implementarea noilor reglementări UE privind SoHO, pentru a identifica evoluțiile din acest domeniu.
Noile reglementări UE privind SoHO, care vor fi implementate anul viitor, par a fi riguroase și ar trebui să fie extrem de eficiente în menținerea calității și siguranței acestor substanțe. „Ghidul EDQM privind calitatea și siguranța țesuturilor și celulelor destinate utilizării la om” (ediția a 6-a, 2026) constituie o resursă excelentă pentru operațiunile care vizează furnizarea tuturor tipurilor de SoHO. Asigurarea conformității va necesita efort!
Dacă un pacient are nevoie, mâine, de un transplant de os sau de piele, care este întrebarea esențială pe care trebuie să i-o adreseze chirurgului înainte de intervenție?
Printre informațiile relevante pe care pacientul le-ar putea solicita se numără: „De unde provine țesutul și este sigur?”. De asemenea, ar fi oportun să întrebe chirurgul cât de încrezător este în calitatea și siguranța alogreftei.
În urmă cu câțiva ani, înainte de a primi o alogrefă de os spongios – utilizată pentru a susține un implant din titan pentru un dinte nou – am întrebat chirurgul stomatolog care este sursa osului respectiv. Acesta fusese produs chiar de banca de țesuturi în care lucrasem eu.
Atunci când stocurile băncilor locale se epuizează, pacienții depind de importuri. Care este secretul pentru a transporta țesuturi umane peste granițe, în condiții de siguranță și rapiditate?
Consider că, în conformitate cu reglementările UE, revine importatorului de substanțe de origine umană (SoHO) responsabilitatea de a se asigura că exportatorul dintr-o țară terță este autorizat și că activitățile sale – precum procurarea, testarea, prelucrarea și stocarea țesuturilor umane – respectă secțiunile relevante ale reglementărilor UE, precum și orice norme suplimentare impuse de autoritatea competentă națională.
Ați început în anii '70, recoltând sânge în timpul turelor de noapte în cadrul Marinei. Cum ajunge, de la un tânăr tehnician de laborator militar, la reglementarea siguranței țesuturilor la nivelul SUA?
Sună interesant când o descrieți astfel! Am avut norocul de a primi oportunități și de a dobândi o experiență valoroasă, pe care am putut să o folosesc pentru a-i instrui pe alții. Domeniile băncilor de sânge și ale băncilor de țesuturi împărtășesc o serie de concepte operaționale; pe parcursul evoluției mele profesionale, am colaborat cu mulți alți specialiști în bănci de țesuturi și celule pentru a soluționa probleme, contribuind astfel la creșterea siguranței alogrefelor tisulare. A fost o alegere profesională care mi-a oferit multă satisfacție și împlinire.
Sunteți tată și bunic, însă, timp de decenii, o singură semnătură greșită ar fi putut duce la infectarea a sute de oameni. Cum reușiți să vă detașați atunci când ajungeți acasă?
Cred că, dacă există un angajament neclintit față de respectarea bunelor practici – precum recomandările incluse în ghiduri și standardele profesionale – și față de respectarea riguroasă a legilor și reglementărilor, nu este nevoie de o „detașare”. Într-un capitol pe care l-am scris, am inclus un citat atribuit lui Aristotel: „Calitatea nu este un act, ci un obicei”. Acest lucru este valabil și pentru răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
Ce v-a determinat să veniți în România la Romtransplant? Cum ați făcut cunoștință cu dr. Andrei Nica și care este perspectiva dumneavoastră asupra activităților de transplant din România?
Dr. Andrei Nica m-a contactat și mi-a cerut ajutorul. Ne mai întâlnisem anterior, prin 2008, în cadrul unui curs educațional TPM/DTI (transplant procurement management -curs de managementul activității de transplant ) la Barcelona, la care el a participat ca și cursant, iar eu am fost unul dintre formatori.
Sunt pensionat de un an, dar am privit invitația sa ca pe o nouă oportunitate de a împărtăși cunoștințele și experiența mea, în scopul îmbunătățirii siguranței alogrefelor tisulare, alături de colegi dintr-o țară pe care nu o vizitasem încă.
Aflu că, din cauza traumelor sau a diverselor afecțiuni medicale, nevoia de alogrefe tisulare este în creștere în România, iar chirurgii doresc să utilizeze țesuturi provenite de la donatori pentru a repara sau înlocui țesuturile deteriorate. Banca de țesuturi, la a cărei înființare a lucrat cu multă dedicare dr. Andrei Nica, se pregătește să răspundă nevoilor pacienților români; însă, fără țesuturi de la donatori, activitatea nu este posibilă. Se pare că este necesară o inițiativă bine direcționată de informare și educare, care să implice publicul larg.
Unul dintre obiectivele Organizației Mondiale a Sănătății este ca statele să reușească să dezvolte produse medicale de origine umană, obținute prin donare în cadrul propriei populații, astfel încât să devină autosuficiente în acoperirea nevoilor medicale ale comunității lor. Aceasta include și capacitatea de a interveni în situații de urgență – fie că este vorba despre dezastre naturale sau provocate de om – în care arsurile și leziunile cauzate de explozii ar necesită tratamente bazate pe diverse țesuturi umane donate.
Responsabil al Băncii Naționale de Multițesut, dr. Andrei Nica, de profesie medic ortoped, are o experiență vastă în domeniu: consilier al Agenției Naționale de Transplant (ANT) încă din 2005, fost director medical și fost director executiv al ANT. Visul său în ultimul sfert de secol a fost să vadă cu ochii o bancă de țesuturi în România pentru a da o șansă mai multor români la viață.
Primul transplant de față din lume de la o donatoare care a ales eutanasia a fost realizat anul acesta la spitalul Vall d'Hebron, în Barcelona. O sută de profesioniști au participat la operația realizată prin tehnici de microchirurgie neurovasculară pentru restaurarea feței unei femei care a suferit necroză.
