Scriitorul Paul Goma a murit de coronavirus. Era internat la un spital din Paris din 18 martie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marele scriitor și disident anticomunist Paul Goma a murit în urma infecției cu noul tip de coronavirus. Conform Marianei Sipos, biografa lui Paul Goma, decesul s-a produs în noaptea de 24 spre 25 martie.
Cuprins:
- De o săptămână era la spital
- Trupul va fi incinerat, urna funerară va fi depusă la Pére Lachaise
- Cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste
- Primul ”contact” cu Securitatea
- Doi ani de închisoare ”corecțională”
- Scrisoarea de la Europa Liberă
- ”Sunt român și pentru că închisorile mi le-am făcut aici, pe şi sub pământul patriei mele iubite”
- Expulzat la Paris
- A scăpat dintr-o tentativă de asasinat
- ”Azilant politic de 42 de ani”
După anunțul dispariției disidentului anticomunist român, cei care l-au apreciat și i-au citit cărțile au postat mesaje copleșitoare.
Lungul si ticălosul exil s-a încheiat!
Un titan al luptei anticomuniste, un monument de inteligență, moralitate și bun simț!
O parte din el murise deja din 9 septembrie 2017, când Ana Maria Goma s-a stins din viață. Cel care a produs ”Culorile Curcubeului '77” într-o țară aflată în plină beznă a dictaturii comuniste va trăi în spirit și-n conștiința romanilor care l-au iubit.
De o săptămână era la spital
Paul Goma, 84 de ani, era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș.
Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat.
Fiul său, Filip Goma, după ce în urmă cu doi ani și-a pierdut și mama, este foarte tulburat și îndurerat și a rugat să nu fie contactat.
Trupul va fi incinerat, urna funerară va fi depusă la Pére Lachaise
Conform indicațiilor lui Filip Goma, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța din cauza pandemiei, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.
Am fost prietenă cu Paul Goma, sunt singura care l-a vizitat în ultimii ani. Am făcut emisiuni TV şi un film documentar despre el, «Strict secret: Paul Goma»), am scris prima carte dedicată lui - «Destinul unui disident: Paul Goma», am îngrijit publicarea ultimei sale cărţi în România la sfârşitul anului trecut - «Paul Goma: Unde am greşit?».Mariana Sipoș, biografa lui Paul Goma, pentru Mediafax:
Flori Bălănescu, editoarea lui Paul Goma în România, a reacționat pe un site de socializare:
Cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste
Goma a fost cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici.
Născut la Mana (Orhei, Republica Moldova), odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.
Primul ”contact” cu Securitatea
S-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul ”Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953.
Doi ani de închisoare ”corecțională”
În 1956, acuzat de ”tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan.
Neputîndu-se reînmatricula în anul III la Institutul ”Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la Facultatea de filologie a Universității din București.
În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, din cauza publicării integrale a romanului ”Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopîrțise în țară. În România, cartea va apărea doar după Revoluția din 1989, fiind publicată de Editura Univers.
Scrisoarea de la Europa Liberă
În 1977, Goma a reușit să trimită la postul de radio occidental Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio.
Toţi vecinii noştri se mişcă, îşi cer drepturile care li se cuvin. Până şi ruşii strigă în gura mare că sunt neliberi, că drepturile le sunt călcate în picioare. Numai noi, românii, tăcem. Fragment din scrisoarea către Europa Liberă:
”Şi aşteptăm să ni se dea totul de-a gata. Românii noştri se gândesc numai la ceea ce vor pierde dacă va afla Securitatea. Nu se gândesc la ceea ce vor câştiga în ciuda Securităţii. Un cunoscut, un «…escu» pur sânge, m-a jignit de moarte. Şi nu numai pe mine. Ştiţi ce mi-a zis? Zice: «Domnule, dumneata te agiţi într-un fel anume şi vrei să faci anume chestii care nu sunt specifice românului. Deci, nu eşti român»”, mai scria Goma.
”Sunt român și pentru că închisorile mi le-am făcut aici, pe şi sub pământul patriei mele iubite”
”Este adevărat, bunicul dinspre tată era macedonean (Goma), bunica dinspre mamă grecoaică (Cuza), e adevărat că mai am şi ceva sânge polonez de la bunica dinspre tată - dar ce contează sângele-care-apă-nu-se-face? Contează că eu mă simt român. Pentru că m-am născut în România (judeţul Orhei), pentru că limba mea maternă este româna, pentru că pe bunicul dinspre mama îl chema Popescu şi pentru că (iar cu asta i-am închis gura!), pentru că închisorile mi le-am făcut aici, pe şi sub pământul patriei mele iubite!” - Paul Goma
În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat, pe 1 aprilie 1977, și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.
Expulzat la Paris
A fost eliberat pe 6 aprile, iar la 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din cetățenia română și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic.
Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu.
A scăpat dintr-o tentativă de asasinat
Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.
Paul Goma și familia au locuit în continuare în Franța. Scriitorul a fost considerat apatrid, refuzând în mai multe rânduri cetățenia franceză. A reprimit cetățenia română, conform Ministerului de interne.
Varianta nu a fost confirmată de editorul Paul Goma pentru România.
”Azilant politic de 42 de ani”
Statutul său a rămas în ultimii 42 de ani cel de azilant politic. Acelaşi statut a avut şi Ana Maria, soția lui, care a murit acum câțiva ani, acelaşi statut îl are şi fiul lor – Filip Ieronim. Flori Bălănescu, reprezentanta editorială a lui Paul Goma în România, pentru UZP:
A publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.
Exilat la Paris de 43 ani, Goma şi-a publicat majoritatea volumelor iniţial în franceză sau germană. Abia după 1990 i-au fost editate cărţile şi în România.
Printre cele mai cunoscute cărţi se numără Gherla (în franceză – 1976, în suedeză – 1978, în română – 1990), Culoarea curcubeului 77 (franceză – 1979, olandeză – 1980, română – 1990; la Editura Polirom, 2005), Patimile după Piteşti (în franceză – 1981, în germană– 1984, în olandeză – 1985, în română – 1990), Jurnal (4 vol, 1997).
